The Good Night (2007)
E fara dubiu influenta pe care filmul lui Michel Gondry,
The Science of Sleep, ba chiar si a celebrului
Eternal Sunshine of the Spotless Mind filmul aceluiasi autor, o au asupra peliculei de fata. Nu stiu daca cei doi au interactionat in aceasta viata sau cum Gondry a ajuns sa aiba un asa impact asupra creatiei lui Paltrow, dar influentele sunt prea vizibile in special daca e sa comparam acest film cu
primul amintit mai sus a lui Gondry.
Subiectul cazului de fata este unul de exceptie. Aceasta idee de a-ti trai visul, sub orice forma, este superba. Finalul este si el o bijuterie. Total atipic, aproape imposibil de intuit. Un final ce ridica o multime de polemici, discutii, meditatii. Acea alegere ireala dar fericita... este cel putin controversata.
Insa, iar acest insa este urias din pacate, filmul este prost construit si realizat. Beneficiind de actori destul de buni cel putin daca e sa ne uitam cu ce background venea fiecare pana la acest proiect, filmul reuseste performanta sa fie prost interpretat. Nu stiu daca persoanele sunt de vina! As inclina mai mult sa scot vinovat modul in care sunt acestia dispusi, asupra a ceea ce li se cere sa transmita.
O actiune atat de profunda, o poveste cu atat de mare potential este practic terfelita de acest stil de exprimare regizoral. In viziunea mea, Paltrow si-a aratat limitele si calitatea in acest proiect minunat pe care l-a distrus iremediabil.
Acele scene cu DeVito, in care se incearca inglobarea in film a unui umor ce are ca scop deturnarea privitorului, macar si pentru o clipa, de la incarcatura filosofica a filmului, sunt atat de grotesc si de retard incluse, incat filmul capata nuante de sitcom ieftin.
Cam asta ar fi intruchiparea in produs finit a copiatului neinspirat, a cumulului de functii regizor-scenarist in cel mai incompetent grad cu putinta si a nepotismului in arta cinematografica. Un film prost, de neurmarit, un dezastru total, o mutilare ireparabila a unei idei minunate.
3,55!