Public Enemies (2009)
Recunosc ca am avut unele idei preconcepute cu privire la acest titlu. Imi si imaginam cum ar arata Johnny Depp in rolul unui infractor nemilos de la inceputurile anilor '30. Recunosc ca numai acest gand si automat luam decizia de a evita acest film. Dar cum ieri mi-am propus sa vad un film mai de entertainment, m-am oprit asupra lui.
Surpriza a fost mare atunci cand am vazut un Depp impecabil. Cu un aer de macho, desi nu exagerat, cu o expresivitate destul de potrivita acelor ani si cu o interpretare care nu trada deloc anul productiei, adica 2009. Asa ca, din punct de vedere al interpretarii, nota 9!
Dezamagirea insa, pentru ca am avut si o mare deceptie, vine din modul de filmare-regizare. O imagine prea sticloasa, o perfectiune si un luciu prea actual. Totul este nou, fals, totul e o imitatie ieftina. Chiar in momentul in care urmarim filmul, decorul parca striga prin ecran ca nu e autentic, ca e o aparenta, un fals.
Iar acest lucru te scoate din ritm, iti altereaza starea de spirit pe care incerci sa ti-o creezi cu cat te afunzi mai mult in desfasurarea actiunii. Practic, scoate spectatorul in decor, la propriu, dandu-i astfel acea senzatie de teatru, de interpretare, de poveste construita, ireala.
Pacat, mai ales de prestatiile celor doi protagonisti, dar nu numai. Pacat chiar si de poveste, care nu este rea! Bine gandita, cu un puternic mesaj, cu un impact asupra istoriei destul de important, filmul daca avea si patina acelor vremuri ar fi putut sa fie chiar un clasic al genului. Dar asa, pierde mult si se transforma intr-o alta realizare din portofoliul celebrului Johnny Depp, portofoliu care nu stiu cata nevoie avea de aceasta bifa.
Un 6,74! De vazut dar fara prea mari pretentii. Macar pentru Depp si tot merita.