[rvn]

@Mercutio,
Ideea era să-i determinăm pe cineaști să facă filme mai bune, numai astfel putem să-i convingem pe spectatori să vină la film.
Am vrut să văd mai întâi de ce nu vin românii la filme, deși bănuiam.
Pentru că subiectele tratate și mai ales modul de tratare nu-i interesează.

incerc sa inteleg ce anume te preocupa cel mai tare: faptul ca romanii nu mai sunt interesati sa vada filme romanesti, sau faptul ca tinerii cineasti si scenaristi (talentati), nu reusesc sa obtina finantare din banii statului, din cauza sistemului de evaluare care ii dezavantajeaza?
am sa-ti povestesc ceva,chiar cu riscul de a te plictisi pe tine si pe ceilalti, legat de prima problema: zece ani de zile, adica intre anii 1980 si 1989, cea mai mare drama a romanului de rand, din punct de vedere cultural, a fost limitarea programului zilnic de la tv, pana a ramas la 2 ore. nu stiu cat poate intelege ce insemna acest lucru, o persoana care n-a trait pe viu asa ceva, dar eu am trait si ceea ce scriu aici este nu din auzite, ci din experienta mea de viata.
nu putem ignora faptul ca, Romania a fost dominata 45 de ani de comunism si nu putem nega faptul ca, datorita acestui lucru, in mare parte, filmul romanesc actual nu se mai bucura de popularitate, romanii au fost captivati de alte forme de distractie, iar sansele ca ei sa fie recuceriti de filmul autohton, aunt aproape inexistente.trebuie sa fim realisti. spuneam ca lipsa programului tv a fost fatala. ei bine, gandeste-te cat era de frustrant sa ai aparatul in casa si sa fie inutil! in lipsa de altceva, romanul asalta cu entuziasm muncitoresc, cinematograful, iar aparatul de propaganda lucra cu norma intreaga si veghea ca fiecare film care scapa de cenzura, sa fie ceea ce dorea regimul aflat la putere. am vazut in filmele romanesti, toata propaganda gretoasa, insirata ostentativ de imbecilizanta, in filme despre razboi, despre nationalizarea din 48, apoi despre cooperativizare si inceputurile industrializarii. hei-rupurile lui Dej, inspirate dini hei-rupurile lui Stalin, tendinta de occidentalizare de la inceputurile preluarii puterii de catre Ceausescu, apoi agonia anilor 80, toate astea au fost etape care au folosit filmul, exclusiv ca pe un instrument eficient de propaganda, asta a fost singurul scop pentru care el exista si se porducea masiv. si-atunci, nu este firesc sa ne punem intrebarea: ce scop ar mai avea statul sa-l produca in ziua de azi? eu cred ca tot in scop propagandistic, dar chestia ar fi ca, de data asta, problema se pune invers: romanul a capatat dreptul de a se lasa manipulat in felul in care doreste el. si nu este vina filmului sau al regizorului actual, in esenta, ci este vina faptului ca, el a reusit sa-si recapete televizorul si in sfarsit, dupa 10 ani de interdictie aproape totala, sa-si alimenteze cea mai ieftina coordonata a mediocritatii existentei lui.
cei care au intuit lucrul acesta, au avut numai de castigat, fiindca, ei nu au asteptat rabdatori ca cinematografia romaneasca aflata in deriva sa-si revina si sa produca filme cu subiecte care sa interereze pe cineva, ei nu au stiut decat un singur lucru: sa ocupe cat mai repede si bine, un loc imens si gol, dar plin de bani.