[Liviu-]

@robert - Nu declar razboi cinemaului comercial, sa nu se inteleaga asta. Nu sunt printre persoanele cu complexe de superioritate fata de cinemaul respectiv, apreciez un film comercial bine facut si vad chiar si prostioare din cand in cand. Asta ca sa nu se inteleaga gresit. Cat despre populatia stransa in cinema de filmul de arta romanesc, in cazurile fericite, atunci cand si filmul e de o anumita calitate si nu vorbim de experimente a la Porumboiu, procentele par sa corespunda cu se intampla in mod uzual. Daca in general cele mai cele blockbustere strang pe la 300-400 mii de spectatori, nu poti cere unui film romanesc sa faca mai mult de 50-100 de mii. Sper s-avem si noi film comercial de calitate cumva, dar asta nu prea are cum sa vina prin CNC. O data ai nevoie de niste oameni capabili sa le faca si cred ca generatia posibil capabila de asa ceva abia acum creste. A doua oara ai nevoie de o cultura a filmului comercial si noi in momentul asta n-avem asa ceva. Si cel mai important, ai nevoie de bani. Cateva motive banale pt care n-avem film comercial. Nu stiu ce atata filosofie.

@alali - Stai linistit, nu te acuzam pe tine cu scenariile. Era evident ca nu esti vizat. Si eu sunt tot un simplu spectator, de asta ziceam ca personal nu ma intereseaza discutiile cu numere. Pe mine ma intereseaza sa vad filme care sa-mi placa. Simplu. Nu castig nimic din discutii de genul, nici nu schimb situatia cinemaului romanesc in vreun fel. De asta mi se pare inutila conversatia. Iti inteleg parerea apropo de filmul romanesc, e departe de a fi prima oara cand o aud. Numai ca eu am intrat in contact si cu multa lume care il apreciaza. In general e vorba de cei care urmaresc un anumit tip de cinema, deci cu siguranta nu e vorba de un grup reprezentativ pentru intreaga populatie, dar e vorba de persoane care in general stiu mai multe despre filme decat spectatorul de rand. Are si asta o importanta. Cu diverse mentiuni, dar in care n-are rost sa intram. Nu zic ca n-ar trebui sa se schimbe multe lucruri, e evident. N-am o problema cu discutia la nivelul asta, dar, daca te uiti atent, ai sa vezi ca e sistemic condusa si spre cei cativa care fac o treaba buna, fie ca ne place, fie ca nu.

Cat despre comparatii. Trebuie mentionat ca atunci cand vorbesti de cinemauri poate discutia nu e atat de simpla incat sa aruncam cu anumite tari. Iranul are unul din cele mai apreciate cinemauri de arta de dupa '90. Noi inca n-avem un Kiarostami. Multe tari n-au. Si pe langa el poti sa-i bagi pe Farhadi, Panahi, familia Makhmalbaf, Gobadi, Majidi si altii pe care eu nu-i prea cunosc. Pe Bahrani nu-l pun, ca el are mai degraba treaba cu SUA. Sa compari modul in care vezi doua tari ca intreg si cinemaurile lor nu-i chiar aceeasi chestie. Si oricum Iran nu-i chiar o tara de ici de colo.

Iti dau dreptate, fiecare tara are anumite voci, de multe ori singulare, care le fac tarile sa iasa din necunoscut. Thailanda de ex il are numai pe Apichatpong, dar cate premii a luat omul ala de unul singur? (btw, nu-mi place filmele lui, dar nu pot sa-mi placa toti doar) Asa cum se tarasc cu greu prin alte parti, asa se tarasc si la noi. N-am zis ca suntem cine stie ce speciali, ci ca sa nu mai aruncam cu noroi in aia putini pe care-i avem. Exista tari cu mult mai multe posibilitati, care fac tot cam pe atat sau chiar mai putin. India de exemplu abia scoate cateva nume la interval cand e vorba de cinema de calitate (si stau in umbra lui Satyajit Ray, pe care ti-l recomand daca nu-l cunosti inca. ar putea fi pe placul tau, mai ales trilogia Apu), asta desi produc o droaie de filme pe an. China produce mult mai putin si abia dupa '90 au inceput sa miste ceva mai bine prin cateva voci. Yimou Zhang, care acum e pierdut in spatiu, dar pare sa faca filme de public daca asta incalzeste pe cineva. Sub pretul asta acum nu stiu cator persoane le mai pasa ca acelasi om facea candva Raise the red lantern, Red Sorghum, To live, ba chiar si Hero pare undeva departe. Chen Kaige si Tian Zhuangzhuang au fost si ei ceva candva. Acum si la ei e un cinema revigorat, in frunte cu Zhangke Jia (unul din favoritii mei, il vedem si anul asta la Cannes) si alte nume nu la fel de cunoscute ca Wang Bing, Jiang Wen, Lou Ye si alte nume care iau premii pe ici pe colo, dar nu prea mai auzi de ei ca autori adevarati. Nu punem la socoteala Hong Kong, ca aia-i alta treaba. Dar pentru o tara atat de mare, care daca ar vrea ar avea resurse de cinema, sunt extrem de putine nume si destul de putin cunoscute la nivel mondial. Si exemple putem avea destule. Ca sa-ti raspund, mi-a placut No Man's Land, e un alt exemplu de o voce singulara.

Cat despre L'image manquante, are legatura tocmai pentru ca subiectul filmului e viata personala a regizorului, printre alte suferinte din perioada respectiva.Printre altele vorbeste despre cum a fost nevoit sa emigreze in Franta cand era tanar. Din cate se pare, omul ala acolo s-a format. Nu stiu in ce masura se mai vorbeste franceza, desi am impresia ca masura aia e destul de mica. Tocmai de asta am si refuzat discutia in multe puncte, sunt o gramda de chestii pe care nu le cunosc despre tarile respective. De exemplu cum sunt cinemaurile lor finantate. Lucrul de care sunt sigur insa, e ca nici tu nu stii mare lucru despre asta, motivul pentru care nu ar trebui sa arunci cu informatii asa usor. O posibila diferenta e insa faptul ca in multe din punctele astea s-ar putea sa stiu mai multe macar despre filmele lor. Poate nu-i adevarat, nici nu conteaza prea tare.

PS: Nici nu-mi place ca trebuie sa iau apararea la o mana de filme romanesti. Alea putine care m-au interesat mi-au placut de cele mai multe ori, unele chiar destul de mult, dar nu se numara chiar printre favoritele mele. Insa au o anumita valoare. Si-mi displace profund critica pe care o primesc pentru ca vorbesc despre lucruri neplacute. Look around, majoritatea filmelor premiate au subiecte asemanatoare, sub o forma sau alta. Si exista si motive, pentru ca pana la urma ele au multe de spus despre lumea in care traim. Si in loc sa aruncam totul sub pres si sa ne prefacem ca totul e in regula, mult mai sanatos mi se pare ca lucrurile alea sa fie discutate. Aferim vorbeste foarte bine despre multe lucruri de astea, multe inca surprinzator de valabile si acum. Daca vrem sa evoluam ar fi mai bine sa vedem cat mai mult din filmele astea si sa nu ne mai declaram atat de profund lezati in sensibilitatea noastra de oameni sensibili, ca, vezi doamne, cate cuvinte spurcate are filmul asta.