|
Exact filmele alea care se vor de public sunt rateurile cele mai mari, aici ar trebui sa se concentreze discutia, care de altfel s-a mai purtat sub o alta forma aici, daca nu chiar de mai multe ori. Atunci era clar directionata spre "filmele de festival". Acum parca tot pe acolo a ramas ca intentie, dar se ascunde putin sub aparenta subtire ca sunt vizate toate filmele facute din bani publici. "Filmele de festival" macar isi ating foarte bine scopul, sunt apreciate si-n afara, dar si in tara de o parte a publicului. Nu stiu cat cititi forumuri straine sau cat intrati in contact cu cinefili din afara, dar filmele astea ale noului val au reusit sa faca foarte multi cinefili straini interesati de cinemaul romanesc si chiar sa-l iubeasca. Mai mult, au starnit curiozitatea si pentru cinemaul vechi. E un produs cultural de export excelent si e printre putinele lucruri bune cu care ne putem mandri in afara (incercati sa cititi chestia asta intr-o nota cat mai putin patriotica). Daca va uitati pe site-uri relativ serioase despre filme (the playlist, ioncinema) o sa vedeti ca de fiecare data cand au ocazia pun filme romanesti pe listele cu cele mai asteptate filme ale anului. Dpmdv in cazul lor e vorba de bani cheltuiti bine.
Apropo, ce ma plictiseste pe mine e ideea asta nostalgica: "pe vremea mea...". Pe vremea oricui nu era situatia mai buna. Acum oamenii cu adevarat pasionati (si sunt foarte multi) au deschiderea mai mare pentru cultura de calitate. In functie de mediul in care traim avem niste perceptii diferite ale realitatii. Pitipoancele si cocalarii din ziua de azi aveau cu siguranta echivalentul lor in trecut. Oamenii culti exista destui, trebuie doar sa stii unde sa-i cauti. E doar o schimbare de forma, sub tot zgomotul de cancan si al altor prostii exista oameni profund interesati de cinemaul de calitate. Si avand accesul aproape nelimitat, probabil varfurile sunt mai sus decat erau in trecut.
|