|
interesant acest unghi de a privi relatia dintre cei doi indragostiti (chiar daca termenul este destul de fortat si poate unilateral experimentat, cel putin pana in final), avand de o parte un erudit, inchis in sine, singuratic iar de cealalta parte o tanara dornica de interactiune, de afectiune, atat de oferit cat si de receptat.
Totusi, nu mi-a placut deznodamantul acestei relatii. Este parca o chestie trunchiata, explicata in cateva cuvinte. Nu asistam la acea transformare a protagonistilor. Pur si simplu ni se comunica in 2 fraze intreaga evolutie.
Din ceea ce ai postat rvn, tema pesimismului ... de ce? Sindromul Stendhal de care sufera Phillip este unul datorat euforiei excesive cauzata de surplusul de frumos perceput de anumiti indivizi. Tot filmul se desfasoara sub simptomele acestui sindrom. El este cel ce catalizeaza intreaga actiune. Chiar si a co-personajului principal, prietenul lui Phillip, Karl, care are succes exploatand aceasta boala in cartea sa....
|