Originally Posted by rvn:
Originally Posted by robertsandu:
|
S Mă refer la acea senzație de intimitate între actori și cameră, care apare în opinia mea, mai ales atunci când regizorul înțelege și respectă personalitatea actorilor cu care lucrează.
4/4.
|
independenta este deviza lui Cassavetes, nu? reallty show intr-o alta ipostaza, mult mai naturala, decat aceea cu care ne-a obisnuit pe micul ecran. observatia ta este binevenita. este punctul de plecare pentru orice comentariu legat de stilul acestuia de a face filme. |
Da, cred că e o naturalețe aparte, mai ales daca ne gandim ca John Cassavetes a fost actor, iar prin faptul ca ai facut parte din breasla cu care lucrezi acum din pozitia de regizor, deja ai acces la alt nivel de cunoastere. Cand un actor are libertate de miscare si de exprimare intr-un film, deja senzația de simulațiune sau de dialog bazat pe un script dispare. Mi se pare o calitate rara sa faci privitorul sa se disocieze de patiul real in care se află -- adica pe canapea, uitâdu-se la un ecran -- și să-l imersezi în lumea din film. Iar Cassavetes nu reușește chestia asta neapărat bazându-se pe acțiune (nu se poate spune că filmul e tumultos la nivel de acțiune). La el e un element de stil, nu de conținut, pentru că are rara calitate de a face micile scene, cele pe care alti regizori probabil că le-ar taia la montaj, un moment artistic in sine.