|
pai vezi? Nu este ceea ce asteptam eu. Pentru mine filmul de fata iese total din sfera umanului. Nu neg resemnarea dureroasa a personajului principal. Nu neg drama lui de om ce a suferit de nenumarate ori. Nu! Asta e evident. Doar ca nu la asta ma asteptam eu de la o continuare a lui In the Mood for Love.
Nu am negat nici prima parte a trilogiei care la fel de distructiv incepe. Acolo e de inteles... isi are locul.
Din toata experienta celor 2 parti, din toata filosofia, geniala dupa parere mea, filosofie de viata ce o regasim mai ales in partea a 2a, eu unul ma asteptam la o alta evolutie a personajului principal. Din pacate nu a fost asa. El a decazut, a murit si .... a ramas mort. Nicidecum nu gasim acel " daca ai un secret, gasesti o scorbura, soptesti secretul acolo si apoi acoperi" ... un fel sublim de a-ti striga in sopata durerea care te apasa doar pentru a putea sa nu te schimbi, sa continui.
Dar, iarasi spun, e viziunea mea proprie. Dezamagirea mea, ca sa spun asa. Cine stie ce anume a influentat aceasta perceptie... poate starea, poate felul meu de a fi... poate chiar ideea filmului.
Ps. o intelegere gresita a filmului din plictiseala sau lipsa de atentie este exclusa, pentru ca, asa cum am mentionat si la In the Mood for Love, nu m-am lasat sub impresia primei vizionar. Am mai facut alte 2 in zile diferite, in stari diferite, poate poate....
|