|
Bine ca s-a terminat asa cum s-a terminat urmarirea acestor criminali .
Pe mine mă fascinează alt lucru care se petrece mai mereu la un eveniment de-o asemenea amploare şi mediatizare .Constat că la început avem parte de un mănunchi destul de divers de interpretări pentru ca doar în câteva ore să cristalizeze doar 2 , maxim 3 discursuri. Fie că vorbim de Crimeea , de alegerile din Romania sau de atacul de la Paris .Parcă celelalte păreri sunt prea firave şi parcă spaţiul public are oroare de multitudine şi diversitate aşa că lucrurile se simplifică.
În cazul de faţă avem două tabere : - cei care susţin că libertatea de exprimare este absolută şi nu trebuie să ţină cont de sensibilităţile celor vizaţi . Adevărul pur şi dur .
-cei care sunt de părere că libertatea de exprimare trebuie uneori autoîngradită pentru ca ceilalţi să nu se simtă jigniţi , atacaţi . Aici adevărul este util şi-l foloseşti cu măsură, ca pe un medicament .
Mai sunt şi alte tabere , dar ele sunt neglijabile pentru că ţin de categoria OTV , Vadim , conspiraţii & teorii paranoice .
Dacă un asemenea eveniment reuşeşte să cristalizeze opiniile , tot el reuşeşte ( paradoxal ) să ne disperseze , să ne arate insinguraţi , izolaţi .Citind pe net, discutand cu altii ,descoperim mulţi oameni cu care rezonăm , dar şi mai mulţi pe care nu-i înţelegem , care ne şocheazăprin opiniile lor Pare că identitatea noastră socială se aseamănă cu un cod genetic , un lanţ cu multe litere .Fiecare eveniment forjează sau adaugă o nouă literă la codul nostru făcându-ne şi mai diferiţi ,greu de înţeles şi uneori greu de suportat .
Constaţi că împarţi cu ceilalţi tot mai puţine asemenea litere .Poţi să admiţi anumite mutaţii genetice în punctele ( aparent ) neimportante , dar ce faci de exemplu dacă afli că femeia din patul tau votează cu Vadim ? Sau afli cu stupoare că cel mai bun prieten susţine că ţiganii ( evreii sau arabii ) ar trebui stârpiţi .Alt prieten mai şcolit n-ar avea nimic împotriva sterilizării celor care nu fac altceva "decât să fure şi să se înmulţească " .
O tragedie care ar putea sa-i uneasca pe oameni şfarseste prin a-i separa si mai mult .
În afară de tragedia în sine , asta mă supără mereu urmărind reacţiile celorlalţi după un eveniment major -o iluzorie apartenenţă la o tabără ( pe termen scurt ) , fărâmiţare şi distanţare ( pe termen lung ) .
Evenimentele astea seamănă tot mai mult cu meciurile de fotbal sau revelioanele din pieţele publice - aduna temporar oamenii , apoi fiecare pleaca la casa lui .
|