[Mercutio]

Eu sustin din prima ca nu avem de-a face cu o biografie. Ma asteptam sa fie, la fel ca rvn, o biografie plictisitoare, "all that David Copperfield kind of crap", cum bine spunea un simpatic personaj din literatura. Nu. E vorba de o evocare.
Abel Ferarra declara intr-un interviu despre ultimul lui film, Pasolini (2014), care urmareste ultima zi din viata lui Pasolini, ca e dificil si inutil ca in 90 de minute, atat cat dureaza un film, sa vorbesti despre intreaga viata, opera, gandire, a unui artist de talia lui Pasolini. Ferrara considera ca e esential de evocat ceea ce ajunsese Pasolini in acel moment.
Acelasi lucru face si Paul Schrader in cazul filmului de fata. Chiar inainte de generic este prezentata o scurta nota care mentioneaza in cateva randuri cine a fost Mishima si ce s-a intamplat pe data de 25 Nov. 1970. Avand ca baza aceasta zi, ultima zi din viata lui Mishima, filmul incearca sa ne faca sa intelegem, ce/unde ajunsese Mishima in acel moment si ce a determinat gestul lui ultim. Se poate spune ca ar fi fost mai lesne de inteles pentru noi daca am fi fost la curent cu scrierile lui. Eu as zice ca filmul face o treaba buna, cum se spune, si nu e nevoie sa citesti intai operele lui Mishima pentru a urmari filmul. Acesta reuseste sa redea printr-o privire atenta si sensibila, prin mici flashback-uri la momentele cheie din biografia lui Mishima, prin admirabilele dramatizari ale celor trei romane, atat de viu si colorat prezentate, si nu in ultimul rand prin excelenta intepretare a actorului din rolul principal, un veritabil si just portret al celui care a fost omul, artistul, militantul, Mishima.

As adauga si un alt merit al filmului: mi-a trezit dorinta de a citit cartile lui Mishima, macar cele trei romane prezentate in film.

3.5 stele