[alali]

sechelele unei copilarii nefericite.... sunt prea novice sa le discut. Traumele la varste fragede si influenta lor in viata adulta, la fel. Ar fi o discutie de ageamiu. Nu ma tin pingelele. Am vaga impresie ca nici psihologii nu se pot pune deacord in acest domeniu mai mult necunoscut decat cunoscut.
Dar daca doresti sa purtam o discutie in domeniul psihanalizei, asa cum bine remarca un cunoscut critic de film, cel mai indicat ar fi sa cautam in opera lui Mishima influente pentru a vedea ce anume a fost definitoriu pentru el. Si astfel aflam ca era un impatimit al operelor lui Nietzsche. Un autor la moda in acei ani. Nietzsche face o afirmatie in opera lui cum ca, frumoasa este filosofia elenilor, frumosi sunt elenii ca oameni atat trupeste cat si moraliceste, si ca e bine ca toti sa patrundem aceast mod de gandire si traire si de ce nu, sa avem bucuria chiar sa devenim in cele din urma greci. Iar Mishima duce acest indemn literar la indeplinire ad literam. El devine trupeste un grec, devine mental un admirator si un insusitor al preceptelor grecesti.
Cat priveste capatarea curajului odata cu trecerea timpului, ... sa nu ne facem ca nu observam reflectiile avute de Mishima in acel monolog din film, reflectii ce le are la varsta adulta, conform biografului sau, undeva dupa 40 de ani. Asadar, acel "am realizat de fapt ca nu vroiam sa mor deloc" este o constientizare adulta, matura, a unui gest facut in tinerete. El acum realizeaza adevaratul substrat al faptelor sale... Iar asta se intampla sub impulsurile de moment. Probabil macinat de ... planul ce il nutrea.. Cine stie?

Ps. ma poate ajuta cineva cu acele doua dileme capitale pentru mine pe care le-am ridicat in finalul review-ului?
E totusi o afirmatie a lui Mishima insusi care desfiinteaza prima parte a filmului, aceea legata de frumos si creatie.
Iar a doua, cu regizarea actului final, ar pune in cu totul alta lumina viata, creatia si ideologia acestui scriitor... Chiar filmul are niste referiri stridente in sprijinul acestei ipoteze. Plus ca si biologul sau face niste marturisiri ... mai putin poetice asupra acestui gest final al lui Mishima.