M-am uitat la câteva minute din conferința pe care a susținut-o
Pițurcă . O mare tristețe , o atmosferă demnă de buncărul lui Hitler în aprilie 1945. Rar scoți un zâmbet de la încruntatul Piți și orice întrebare care i se adresează pare să-i reamintească de vreo traumă din copilărie . Nu are omul ăsta nici cea mai mică legătură cu imaginea unui antrenor de secol 21. În ''treling '' , cu șapca pe ochi , imobil , irascibil , monosilabic , sictirit - pare un caporal dus cu plutonul de soldați să asiste la un concert de operă .
De la alți antrenori /președinți mai auzi o perlă , o glumă , un dezacord , o dudă ceva , dar de la Piți nici de goange din astea n-ai parte . Plictiseală totală , cenușiu fără scăpare . Si pe regizorii romani din noul val ar reusi omul asta sa-i adoarma .
