[alali]

Barton Fink (1991)

Atentie - Spoiler!
Fiind oarecum dezamagit de aceasta creatie ambigua, m-am documentat temeinic pentru a putea avea o parere pertinenta asupra acestei asa declarate de multi, capodopere. Astfel o postez aici, fiind o productie cumva la limita catalogarii acestui topic.
De la prima vizionare am regasit in film imbinarea a doua idei de mare succes: ideea scriitorului consacrat, general recunoscut ca valoare, care are un blocaj creational si incearca sa gaseasca in realitatea inconjuratoare acea licarire care sa declanseze in mintea lui (minte ce pentru un scriitor are "viata proprie"), nasterea operei literare; iar a doua idee este cea a dublei personalitati.
Desigur, interpretarile sunt discutabile, dar argumentele ce le evidentiaza sunt imbatabile, deci trebuie sa fie luate in calcul. Ar fi si alte interpretari, dar nu cred ca au fundament solid in film si chiar daca gasim elemente care sa ne indrepte imaginatia spre ele, gasim si elemente care sa le combata.
Oricum, se vor gasi privitori care sa dea interpretari mult peste ceea ce au gandit fratii Coen, asa cum e si cazul replicii "Heil Hitler!". Desi mult dezbatuta de "cunoscatori" este genial lamurita chiar de fratii Coens care spun clar ca aceasta replica este "meaningless symbolism", adica doar s-a potrivit scenei, dar nu are niciunul din substraturile pe care i-l confera cei dornici de disecare a firului in 4 "fit with the "feeling" of the scene but didn't carry any real meaning". Superb lamurita problema chiar de sursa.
Argumentul suprem si pentru care am decis sa optez pentru aceasta interpretare este actiunea fictiva pe care Fink o dezvolta relationat la vecinul de camera. Acea scena finala in care sunt executati acei detectivi se inceheie cu unele dintre cele mai solide indicii care tradeaza o astfel de interpretare. Faptul ca Charlie intra in camera sa de hotel, desi acesta este mistuit de flacari, denota fictivitatea acestui personaj, iar lipsa cadavrelor de pe jos, pe care nu stiu de ce nu o remarca nimeni in niciun fel de comentariu din sutele pe care le-am citit, arata clar fictivitatea intregii actiuni pe care Fink si-o inchipuie.
Revenind la film, tind si eu sa cred ca acel hotel este "iadul in viziunea lui Fink". Totul duce la o astfel de asociere. Receptionerul care ieste din pivnita (underworld), caldura din finalul filmului muuuult dezbatuta si un lucru care scapa din pacate, anuntul pe care il face liftierul rostind de trei ori numarul etajului 6. Deci 666.
Intr-adevar tantarul este un element important ce trebuie remarcat asa cum se face si pe afisul filmului. El este acel liant intre realitate si lumea fictiva de care am pomenit mai sus, cea din mintea lui Fink. (iata un nou argument solid in sprijinul interpretarii despre care vorbesc, cea a dublei personalitati si a unei actiuni fictive).
Vedem intru inceputul filmului cum tantarul nu il lasa sa se afunde in imaginar, muscandul il trezeste astfel la realitate. Totul se prabuseste cand aceasta punte dintre cele doua lumi dispare. Fink ucide tantarul pe trupul femeii, moment in care povestea ia o intorsatura negadita, deliranta, voit haotica.
Ca sa inchei review-ul, senzatia generala este ca am asistat la o parodie exagerata a unei opere meditativ-filosofica, cu un final atemporal. (un alt argument irefutabil privind fictivitatea acestei povesti este acest final).
De remarcat este si usoara ideologie nazista strecurata in acest scenariu, ideologie deloc straina fratilor Coen. Acea remarca Heil Hitler!, dar si ideea generica sub care se desfasoara intreaga creatie a scriitorului Fink, cea a omului simplu, omul comun, nicidecum omul special, de geniu.
Tot ca o remarca este si faptul ca filmul se deschide cu acea piesa la care asista Fink, iar de pe scena se aude vocea lui Turturro.
Un 7,02! Un film previzibil ca actiune, spre surprinderea mea!