“Elegy”(2008)
Regia feminina razbate prin toti porii si cumuleaza multe din pacatele genului: poveste telenovelistica,final lacrimogen,croiala mainstream,de serie.Si un sfarsit roz la culoare,cu recuperarea cam triumfalista a umanitatii temporar ratacite .Deci un film pentru plebe si nu pentru obrazuri subtiri
Din aceste considerente ,filmul ar fi luat de la mine un 6.Dar i-am dat 7 si l-am inclus si la categoria “Favorite”.
Pentru ca e super-delectabil
Pentru accentul pe care il pune in portretizari: pe el,un barbat liber ,inteligent si erudit il face vulnerabil.Pe ea,o femeie irezistibila,o face devotata.Pentru ca Isabel Coixet imbraca cu acest rol frumusetea de zeita a Penelopei Cruz,ca intr-o haina de lux
; doar Almodovar a reusit sa-i mai surprinda atat de précis si inspirat senzualitatea,si doar in “Imbratisari frante”.Pentru vocea din off, in ton confesiv –ironic, care mentine indicele glicemic la valori suportabile.Pentru cateva replici memorabile si pentru alte cateva la care razi din plin.Pentru ca e un film usor,care demonstreaza ca usor nu inseamna neaparat si nevizionabil.Pentru coloana sonora superba, care-ti flutura in suflet rascolitor.Pentru ca in ciuda concesiilor de ordin comercial, reuseste sa spuna ceva.
Pentru ca te lasa ca un copil fermecat de o poveste,cu credinta ca viata ar putea fi asemenea ei.Pentru ca uneori,mai vrem si cate un film Prozac
