Intr-un top personal – as plasa “Iubirile imaginare” pe prima pozitie pentru ca e filmul cel mai sentimental ,mai direct si mai explicit. Din prima secunda Dolan te loveste cu un motto puternic –“Singurul adevar este ca dragostea depaseste ratiunea”- si pe tot parcursul povestii ,care argumenteaza ideea citata, aceasta declaratia de intentie picura in tine ca un drog .
Dupa mine - ”Les amours” ,”Laurence” si “Tom” - functioneaza ca o trilogie inspirata,legate de un fir rosu intr-o perspectiva de tip carusel :de dincolo de caracterul multifatetat al iubirilor din fiecare poveste, razbate esenta ei unica .Dolan ne spune,pe tonuri diferite dar consonante, ca deosebirile de sex,orientare sexuala,temperament,inteligenta si cultura, sunt secundare in raport cu numitorul comun al identitatii noastre umane.Iubirea si suferinta sunt marii egalizatori si oricat de unici si irepetabili ne-am simti fiecare,trecem prin ele cam in acelasi mod si cu acelasi pret.
Marca creatorilor autentici nu sta in faptul ca rostesc aceste axiome universale, ci in maniera in care o fac,in limbajele pe care le inventeaza si prin prisma carora traim revelatia personala a descoperii si intelegerii lor.
De remarcat lipsa de scrupule cu care Dolan isi exploateaza senzualitatea si cu care uzeaza de carisma proprie pentru a-si proiecta convingerile
Am putea considera asta un truc facil de manipulare, condamnabil prin usurinta cu care te castiga.
Dar lui Dolan ii ierti aceasta abilitate, pentru ca ea e contrabalansata de un act dezarmant de dezgolire psihica si de sentimentul unei intimitati a trairilor acaparator.
Implicarea in toate aspectele ce tin de partea conceptuala nu e deloc intamplatoare sau narcisista : Dolan e un autor total pe care il simti in fiecare detaliu al filmelor sale.