[MariaMona]

Stiti vorba aceea - "a invarti cutitul in rana"? Pentru mine de multe ori aceste dureri si suferinte despre care am citit - in afara de faptul ca mi-au deschis mintea si m-au facut mai toleranta - aceste lucruri au fost fiecare in parte "un cutit in rana". Pentru ca pentru fiecare durere a altora eu imi vedeam binecuvantarile si ma rusinam ca ma plang de viata mea - eu inca traiesc, parintii mei traiesc sau au murit de moarte buna, la fel bunicii, nu am fugit in alta tara ca sa scap cu viata, nu mi-am vazut rude disparand, fiind arestate sau ucise sub ochii mei, nici macar oameni pe care nu i-am cunoscut, copiii mei sunt sanatosi, fericiti, sunt alaturi de mine, etc, etc, etc.
In fiecare carte trista, de istorie trista exista un cutit care taie in carne vie in constiinta mea. Recunoscandu-mi ignoranta in istorie, marturisesc cu tristete ca am crezut ca "holocaust" se refera doar la evrei. Marturisesc ca n-am stiut pana acum de holocaustul armenesc si de sutele de mii sau milioanele de armeni morti in conditii de necrezut - sau de crezut pentru ca le-am auzit despre evrei, doar ca holocaustul armenesc a inceput in anii 1890.
La fel de putin as fi crezut ca un politician din Romania sa poate gandi si simti si scrie precum Varujan Vosganian. Citesc acum cartea sa "Cartea soaptelor" - n-am terminat-o, mai am vre-o suta de pagini. Vreau sa spun ca din toate romanele triste sau mai putin, dar care redau fapte groaznice din istorie, nici unul nu m-a indurerat atat. Citind aceasta carte - un roman inedit chiar si pentru mine cititoarea - am simtit ca nu mai exista bucata de carne din constiinta mea netaiata in carne vie. Sunt ferfenita! Nu stiu daca il voi respecta sau vota vreodata pe politicianul Varujan Vosganian, dar stiu ca il voi respecta pe acest scriitor care atat de simplu - sau asa pare - ma face sa simt atata durere, tristete, rusine pentru neamul omenesc - cu lacrimi care, la fel ca in roman, nici macar nu pot curge....