O sa las aici linkul asta cu ultima mea obsesie:
Iubirea exactă
Bernhard nu e indeajuns de mult tradus in romana pe cat mi-as dori eu, iar in germana nu sunt atat de profi sa inteleg toate nuantele, chiar daca i-am citit o carte pana la capat. Asa ca orice articol de analiza a personajelor lui mi se pare un eveniment.
Iar articolul asta mi-a placut: are o structura logica, analiza cauza-efect, trage si o concluzie in urma unei demonstratii si mai e si frumos scris. Totusi nu pot sa ader la concluzia autoarei plasata in context:
Quote:
|
Singurătatea bărbaților, la Bernhard, nu pare a fi singurătatea celor care pierd iubirea, ci a celor care pierd reflexia propriilor lor singurătăți.
|
Si in
Der Untergeher e un barbat care dezvolta un fel de afectiune maladiva pentru sora-sa si cand asta fuge si se casatoreste in Elvetia, barbatul se duce si se sinucide in fata casei insurateilor. Probabil ca si acolo, daca o sa cauti cu atentie o sa gasesti
pierderea reflexiei propriilor nu-stiu-ce. Dar la o privire de ansamblu a cartilor (n-am citit
Vechi maestri), eu n-as arunca vina atata pe femei. Nu-ti sare in ochi asta. Singurătatea bărbaților la Bernhard e mestecata in suc propriu, indiferent ca trece o muiere prin cadru sau nu.