[sigalia]

Erich Fromm - Arta iubirii

N-as fi citit eu minuni din astea daca recomandarea nu ar fi venit din partea unei persoane in ale carei gusturi si grad de cultura ma incred. In primul rand un sens mai bun al traducerii e "arta de a fi permanent indragostit". In al doilea rand titlul e inselator, nu e maculatura de duzina de self help, are totusi o anumita tinuta. E mai curand psihanaliza explicata pentru mase, iubirea sub mai multe forme pusa sub lupa. Nu doar iubirea romantica, ci si iubirea materna, intre frati, pentru Dumnezeu etc., totul cu explicatii psihanalitice. Interesant, dar parca se putea mai mult. Nu stiu daca as recomanda-o mai departe, nici eu nu citesc in mod obisnuit asa ceva.

Dupa ce am rascolit pamantul,am reusit sa pun si eu in sfarsit gheara pe ea,intr-o minuscula filiala de cartier a bibliotecii judetene.Si pe mine m-a trimis la cartea aceasta, cu precizarea ca trebuie neaparat citita, cineva care nu prea da gres cu recomandarile.
Sunt pe drum cu lectura,parcurg textele in salturi,ma intorc,reiau .Intr-adevar e un must read.
Autorul esentializeaza si expune cu o limpezime de cristal ,facand accesibile teoria si conceptele care explica fenomenul.

Ce sa vrei mai simplu si mai frumos decat atat:
Iubirea infantila- spune Fromm – urmeaza principiul :”iubesc pentru ca sunt iubit”.Iubirea matura urmeaza principiul „sunt iubit pentru ca iubesc”.Iubirea imatura spune :”te iubesc pentru ca am nevoie de tine”.Iubirea matura spune :’’Am nevoie de tine pentru ca te iubesc”.
Ceea ce revine la a crea prin manifestare, la a da, inainte de a cere si a primi.
Foarte interesante sunt si consideratiile despre capacitatea de a iubi ,cu ideea centrala ca - „paradoxal,capacitatea de a fi singur este conditia capacitatii de a iubi” ,cele despre pseudo-iubiri,categorie in care intra multe „mari iubiri”,ca si demontarea falsei credinte ca „potrivirea fizica si sexuala sustine iubirea in cuplu,o intimitate satisfacatoare fiind tocmai rezultatul iubirii si nu cauza ei.”