"Oechul" (2005)
Zapada in aprilie :titlul ,ca si intrega poveste, este o metafora pentru “amestecul”,alternanta,coexistenta,curgerea permanenta a contrariilor unul in celalalt.Precum in natura ,asa si in noi.Expresia perfecta a filozofiei yin-yang in formula artistica
.
Protagonistii povestii,un barbat si o femeie, se cunosc la spitalul unde sunt adusi partenerii lor de viata,dupa ce masina in care se aflau amandoi este implicata intr-un grav accident .Socul initial este urmat de descoperirea ca victimele se aflau intr-o relatie amoroasa si durerea se amesteca cu revolta,dezamagirea si tristetea.In incercarea de a face fata sentimentului pustietor de tradare , sotia si sotul inselati se apropie si se indragostesc unul de celalalt si din parteneri umiliti se transforma intr-un El si o Ea.Este un fel de spune ca in timp ce o parte din noi moare,o alta renaste,ca si in cele mai traumatizante situatii,sau poate tocmai din ele,sufletul evadeaza sfidand gravitatia ,datoriile care controleaza existenta si conventiile .O meditatie asupra naturii si legitimitatii sentimentelor in cadrul casatoriei si in afara ei si asupra granitei dintre constrangere si libertate.
Moarte si viata,durere si bucurie,stingere si inflacarare, supunere si eliberare,daruire si renuntare – in esenta despre asta spune filmul acesta diafan ,vaporos si imponderabil, facut din putine cuvinte si fara intamplari,redus aproape in totalitate la senzatii si stari.Una din cele mai poetice definitii ale iubirii din cate am vazut e realizata aici din doar patru intrebari :Cand esti fericit ?/Ce facem astazi?/Care e anotimpul tau preferat? Daca ne-am fi intalnit in alt context ce am fi ajuns?
Ce incantare !