|
Dacă sincer, mă enervează un anumit tip de curvăsăraie românească: acela de a te vinde foarte foarte ieftin, la preţ de legătură de pătrunjel, dacă nu chiar mai puţin. „ E cu un italian bătrîn şi nu-l suportă, dar are gipan fata, n-a fost proastă”. Adica loviţi-mă în cap, ca să mă trezesc dacă e nevoie, dar asta se numeşte inteligenţă şi performanţă?? The path of least resistance: printre picioarele cuiva... În aşa hal am ajuns, să spunem că dacă cineva „s-a ajuns” să aibă o casă, o maşină, o cină regulată, să-l lingem automat în cur şi să ne fie frică să-i spunem „dute-n morţii m..ii”, cînd te calcă pe trecerea de pietoni? Pentru că oricum nimeni nu-ţi sare în apărare nici măcar cu gura... Şi bine, înţeleg să fie frică de faţă cu ăla, dar chiar şi în discuţie cu alţii, cînd nimic nu te mai împiedică să-ţi verşi oful şi amarul, tu tot una şi bună s-o ţii: „vai ce băiat deştept a fost că a ştiut de unde să fure!”, de parcă ăla tot mai stă la pîndă, să-ţi dea în cap, dacă-l vorbeşti de rău... Asta-i atitudine de fomişti. Şi surprinzător e că cei care sunt atît de indulgenţi cu canaliile sunt tocmai cei care nu neapărat crapă de foame. Cum s-o iesplica?
O altă chestie e că se rîde mult de cei care termină o facultate, dar lucrează în alt domeniu, pe un salar ca vai de el. Oke, a făcut omul o facultate şi s-a dovedit inutilă, dar de ce să rîzi? Omul nu dă în cap, nu fură, şi în plus sunt greşeli mai mari în viaţă decît aceea de a fi irosit cîţiva ani pe nişte teorie: a-ţi rupe părul din cap că te-ai măritat cu un bogătan care s-a dovedit beţiv, a sta pe droguri urîte, etc., etc. Faptul că o grămadă din foştii studenţi, ampulea amplasaţi profesional, sunt ţinta atacurilor, ori arată că încă suferim de candidoza anti-elitismului comunist (a, ai vrut şcoală şi tot la sapă ai ajuns, hohoho), deşi faculta la noi numai ultra-elitistă nu e, ori la mijloc e o ipocrizie, care ne face ca deşi oficial clamăm: „la muncă, nu la întins mîna!”, să le dăm în cap celor care iau mesajul în serios..
|