[aniela07]

Yukio Mishima -The Sailor Who Fell From Grace With The Sea 10/10

Mã strãduiesc sã îl înţeleg pe Mishima încã de când i-am citit “Sea of Fertility”. Deși stilul m-a hipnotizat întotdeauna, nu aș putea spune cã îi înţeleg 100% ideile din romane. “The Sailor Who Fell from Grace With the Sea” cred cã este cea mai accesibilã care a lui. Este plasatã în Japonia de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, într-un port, loc foarte potrivit pentru a sublinia o serie de constraste care dominã romanul : mare/uscat, singurãtate/camaraderie, rãzvrãtire / domesticire, integritate/compromis.
Este cumva imaginea a ceea ce poate fi consideratã decadenţa Japoniei din acele timpuri : lipsitã de glorie, dar în plinã ascensiune economicã, prinsã în nebunia consumerismului, ingratã faţã de rãdãcinile sale, faţã de tradiţii și siguranţa propriei supremaţii, victimã a modelului de bogãţie și frumuseţe propus de Occident.

"Real danger is nothing more than just living. Of course, living is merely the chaos of existence, but more than that it’s a crazy mixed-up business of dismantling existence instant by instant to the point where the original chaos is restored, and taking strength from the uncertainty and the fear that chaos brings to re-create existence instant by instant."

Cristina Nemerovschi -Ani cu alcool si sex . Bineînţeles 10/10

Deși mi-a plãcut mai mult "Sânge satanic" pentru nostalgia și deprimarea lui M. în momentul în care ajunge sã se distanţeze de libertatea și nepãsarea tinereţii, oprindu-se temporar în suspendarea nici unei alegeri, am râs temeinic mai tot timpul cât am citit “Ani cu alcool și sex”. Si mi-am gãsit un nou personaj preferat, A., cel care ia viaţa în mod firesc, cu ajutorul a suficient de mult alcool și a oamenilor de care are nevoie ca sã nu se deprime.

Dan Lungu -Cum sa uiti o femeie 7/10

Un roman de pseudo-dragoste și regãsire dupã tot felul de eșecuri, de la cele din dragoste pânã la cele existenţiale. Bineînţeles, îl avem pe Dan Lungu din celelalte cãrţi, cu umorul sãu hâtru și cu metaforele și descrierile care te iau pe neașteptate.
Deși romanul nu a fost unul chiar pe gustul meu, mi-au plãcut fragmentele cu limacși. E adevãrat cã aduceau puţin a Cãrtãrescu, dar chestiile astea cu re-obiectivarea dupã mocirla subiectivã în care ne gãsim dupã o poveste de dragoste eșuatã pe mine mã lasã cam indiferentã așa.