[rvn]

in sfarsit, s-a ivit ocazia si l-am vazut.
constat ca Netzer se foloseste de un truc simplu si eficient. forta filmelor sale se bazeaza pe calitatea interpretativa exceptionala a actorului/actritei care a fost ales/aleasa sa dea viata personajului principal. este ca atunci cand te uiti intr-o oglinda cu doua fete. ai impresia ca actorul se identifica cu personajul si invers. asa mi s-a parut ca s-a intamplat in "Medalia de onoare", cu Rebengiuc si aceeasi senzatie am avut-o, urmarind pe Luminita Gheorghiu, cum intra perfect in pielea Corneliei.
aceasta femeie este insuportabila. nu stiu daca toata viata ei s-a rezumat numai la dominarea psihica a familiei sale,dar cu siguranta, si-a facut un tel din a controla tot ce misca in raza ei de actiune, fara ca umilele ei victime, sa poata riposta cu adevarat.tentativele esuate, atat ale sotului, cat si ale copilului, de a scapa de gura ei, efectiv, DA, de a scapa de teroarea cuvintelor care ieseau din gura ei, au ramas interminabile reprosuri, de neputinta, de incapacitatea de a face fata unui asemenea comportament dificil.
sunt multe lucruri de spus despre film, cu toate ca, dupa vizionare, ramai cu un oarecare soc, in primul rand, din cauza incarcaturii dramatice si apoi din cauza limbajului, cumva neobisnuit de dur si licentios, mai ales intr-o familie de intelectuali. daca reusim sa trecem peste revolta ca auzim acele replici incredibile intre o mama si fiul ei, intre sotie si sot, acordam scenariului aceste circumstante atenuante care justifica necesitatea ca noi sa le auzim rostindu-se pe ecran. impactul verbal este atat de puternic, incat, controversele pe tema asta, sunt practic de neevitat. si care este cea mai buna reclama pe care o poti face unui film decat asemenea discutii? chiar daca Netzer si-a dezvaluit,prin filmul asta, o particica din propriile traume, el, n-a avut de pierdut nicicum, extereriozandu-le la modul acesta, din contra. intentia lui a fost ca personajele gen Cornelia, aparent modele sociale apreciate, sa-si dezvaluie adevarata identitate si intimitate. ca nu ne place noua ce vedem in oglinda, asta-i o chestie de suportabilitate. dar ar fi bine sa acceptam ceva ce se intampla in realitate si cu siguranta, am auzit, vazut, constatat, cu ochii nostri, dar am refuzat sa credem ca poate fi adevarat.