Originally Posted by faraimaginatie:
Eu am fost profa de romana candva si lecturile enumerate mai sus nu-s obligatorii. Apar fragmnete in diferite manuale (mai ales in alea de humanitas ca astia-s aia intelectualii) dar doar atat, nu te pune nimeni sa citesti toata cartea. Si fragmentele alea apar legate de o anumita tema, romanele nu-s studiate ca intreg. Nu stiu de unde-s listele alea dar mi se pare ca induc in eroare.
Si eu am avut, fiind in clasa a 9-a, prima generatie cu manuale alternative, fragmente din Exuvii si tin minte ca ne-au placut enorm. Si l-am citit integral prin clasa a 10-a si mi-a placut la fel de mult. Si am avut elevi care au citit aceeasi carte si au fost fascinati, in clasa a 9-a, a 10-a. Femeia in rosu intra la fel, ca fragment intr-un capitol mai mare. De obicei se si sare peste ca nu e o lectura foarte interactiva.
Tin minte ca tot asa, prin clasa a9-a aparea la un moment dat un fragment din Palnia si Stamate al lui Urmuz. Si, la fel, am fost majoritatea fascinati. Mi-am adus aminte si de Poemul Chiuvetei al lui Cartarescu. Cred ca elevii ar putea fi mult mai prinsi de astfel de texte decat de Mara lui Slavici. Sau, mai rau, Baltagul. Amandoua lecturi obligatorii in a 9-a, amandoua la fel de urate si de mine si de elevii carora le-am predat. Hmmm...acuma ca-mi fac o introspectie probabil eu le-am insuflat anumite sentimente. Oh, well...  |
Da, normal in sensul asta adolescenta e varsta teribilismului. Si eu citeam prin clasa a zecea "Tratat de descompunere" sau "Lacrimi si sfinti" ale lu' Cioran sau jurnalu' lu' Gombrowicz sau alte minuni din astea, nu stiu ce exemple sa mai dau, e foarte bine s-o faci, dar la nivel de programa scolara (= toti elevii tarii) nu stiu cat e de adecvat. Habar n-am, nu-s specialist.
Am inteles, se da doar un text si se face analiza pe text, nu trebuie sa-l obligi sa citeasca toata cartea. Si eu am citit "Exuvii" un pic dupa terminarea liceului, nu-mi mai amintesc multe din ea, dar cred ca e inadecvata pentru cineva de 15 ani pentru ca trebuie prima data sa-i explici postmodernistii, ce vor astia de la viata si de la literatura ca pe urma sa-i bagi intr-o carte din asta.
Chiar ma uitam acuma pe site-ul poliromului dupa "Femeia in rosu", poate mi-o comand si mai recuperez si eu golurile din liceu.
Cartarescu dixit:
Quote:
„E o carte-puzzle, multietajata, minutios imbricata, in care alterneaza registre si tonuri narative de o neobisnuita bogatie si in care «peticele» intertextuale realizeaza un colaj in care nuantele diverselor epoci colizioneaza intr-un haos ordonat. Nu forma cartii este insa lucrul cel mai important in cazul Femeii in rosu, ci filosofia ei. Trei teoreticieni literari pornesc in cautarea locus-ului estetic ce a parut, vreme de o suta de ani, cel mai putin adecvat pentru ancorarea unei opere «serioase», cel mai demn de o evitare dispretuitoare: senzationalul. Cu corolarul sau de kitsch, stridenta, romance, aventura, miracol de doi bani, senzationalul se intrupeaza aici in povestea «romantata» a Anei Cumpanas din Comlos, care, dupa o viata picaresca, in care traverseaza doua continente, se intoarce ca sa moara in Banatul natal. Miezul vietii sale este seara in care, imbracata in rochie rosie, faciliteaza uciderea amantului ei, faimosul bandit Dillinger, la Chicago. Cei trei autori vor scrie, prin urmare, nu, din start, un roman senzational, ci, dedublare specifica postmodernului, un roman despre (romanul) senzational, care sa fie, in acelasi timp – uzind de toate procedeele parodiei, pastisei, restauratiei butaforice –, un roman chiar senzational.” (Mircea Cartarescu)
http://www.polirom.ro/catalog/carte/...ia-2011--4248/ |
si m-a traznit cum sa-i explic unui elev de liceu ce-i cu astia: "Dragi elevi, intertextualismul e ca hipsterismul, iar postmodernistii sunt hipsterii literaturii. Asa cum un hipster revalorifica niste chestii vintage (haine, muzica, bicicleta, receptorul de la telefonul cu cadran al bunicii) intr-un context nou, ironic, with a twist, la fel si literatii astia iau ceva senzational ca sa faca bascalie in mod superior de senzationalism, repozitionand senzationalismul. E ca un hipster care asculta (sau canta la karaoke) Corina Chiriac, dar pe el nu il trec aceleasi sentimente ca pe bunica lui cand asculta Corina Chiriac, ci duce aceasta traire in alte sfere, deformate, destructurate si revalorificate"
Merge?
"Baltagul" e foarte bun. Ar trebui sa ramana.
Girl power. Feminism. Hrana pentru creier in sensul asta. Daca le place, ii pregateste pentru mai tarziu in directia asta.