Plinio Apuleyo Mendoza - Parfumul de guayaba. Convorbiri cu Gabriel Garcia Marquez.
O cărțulie de 100 și ceva de pagini, de dat gata în două ore.
Chestia remarcabilă care mi-a rămas cel mai mult în minte e că Marquez consideră ”Toamna patriarhului” opera lui de căpătâi, cea mai importantă pe care a scris-o în viață și de vreo două ori în dialoguri își desconsideră ”Un veac de singurătate” (și un pic și pe adulatorii cărții. Dacă n-ar fi fost un domn mai c-ar fi zis ”ce dreacu v-a plăcut măh atât la cartea aia, că mi-a fost atât de ușor să vă vrajesc!”)
