|
Norman Manea - Întoarcerea huliganului 7/10
E o carte decenta, marele ei nenoroc e ca vine la mai putin de 6 luni dupa ce am citit "Poveste despre dragoste si intuneric" de Amos Oz. Sunt doua carti inrudite tematic, scrise de doi evrei, undeva la granita dintre un roman autobiografic si o biografie romantata a propriei cronici de familie. Manea se diferentiaza de Oz prin abordarea in plus a dezradacinarii, a emigrantului care-si duce viata intr-o dulce-amara nostalgie fata de tot ce a lasat acasa, iar ce a lasat in urma il bantuie ca si cum ce traieste nu are importanta si tot ce s-a intamplat acolo e esentialul.
Stilistic mi s-a parut o carte usor pretentioasa, omul a trait drame crunte si reale, dar imi pare ca-i place sa se alinte prin pompozitatea cu care isi alcatuieste frazele. E greu de explicat senzatia, pur si simplu mi se pare un stil pretentios, deloc lipsit de talent literar.
Iar daca vorbim de talent literar, sa spui ca Amos Oz si Norman Manea sunt doi scriitori cu sanse la castigarea premiului Nobel e ca si cum ai spune ca Real Madrid si Steaua sunt doua echipe de fotbal cu sanse la castigarea Ligii Campionilor. Iar anologia functioneaza pana la capat, adica in contextul literaturii de limba romana e una dintre cartile valoroase, mult peste medie.
|