[varu]

Cand se afla in fata publicului, modalitatile de exprimare sunt mult reduse fata de cele din spatele camerei. E drept ca multi regizori aleg sa nu ofere niciun fel de lamurire cu privire la filmele lor, insa ii prefer pe cei care o fac. In plus, daca zici ca acum e profesor, cu atat mai mult se explica instinctul de a a talmaci, a indruma, a-i invata pe altii.
Ohhh, ce te invidiez! As fi vrut sa-l cunosc.

Ete poezie din film:

An honorable man has two aims: to die fighting or achieve victory. I want no life if we’re not respected in our land, if our words are not heard echoing in the world. I shall carry my soul in my palm tossing it into the cavern of death. Either a life to gladden the hearts of friends, or a death to torture the hearts of foes.

Eh, n-a fost vorba decat de vreo 15 minute.
Exact, exact, formatia academica si-a pus amprenta, era foarte empatic cu cel care-l intreba, ca profesorul care-si iubeste meseria si pe studenti si incerca sa ofere cat mai mult din orice intrebare. Sa nu se inteleaga ca mi-a displacut faptul ca era vorbaret, dimpotriva, a fost placut cum a abordat intrebarile din sala. Remarcam doar contrastul dintre filme si omul care face filmele.

Alti regizori sunt leit filmele lor.
Daca te uiti la un interviu cu Kaurismaki, e foarte pontos si in viata reala, dar e un om hatru, raspunsurile le da in doi peri, poker-faced. Daca te uiti la interviul lui Carax de la premiera "Holy motors", omul ar plati bani din propriul buzunar sa nu fie acolo si sa nu treaca prin calvarul de a raspunde la vreo intrebare, de a explica ceva, are un sictir in el... La fel Lars von Trier.
Elia Suleiman nu cred ca e asa, cred ca ar sta ore intregi din placere la discutie despre orice.