Cet obscur objet du désir (1977)
Desi am priceput bataia mai lunga a lui Bunuel ( investigarea zonelor obscure ale psihismului uman,obsesiile sexuale pe post de hartie de turnesol,raporturile dintre extremele existentiale,...) am preferat sa savurez filmul la suprafata,intr-o pseudo-ipostaza de "thriller"erotico-fantezist
Asa ca am lasat balta ( fara nici un complex!) reflectiile si satisfactiile subtiri ( simboluri,arta estetizanta,suprarealism,bla-bla...) si - oroare ! - am ras ca un copil de la un capat la celalalt al povestii ( intra aici umorul solid/ironia/sarcasmul si inteligenta atinsa bine de cinism a titanului).
O senzatie de "deja vu" ma tot bantuia de la inceput pana s-a produs declicul: filmul mi-a amintit de Llosa cu "Ratacirile fetei nesabuite"/o mica variatiune la tema.Adica tot o nebuna care tot disparea si aparea si un nebun mai mare care-si dedica existenta ei.(reconfortant si tare glamuros Llosa in bazaconia aia de cartulie).
Nu dati cu pietre !
