Originally Posted by Chambord:
|
Un film e un pistol al carui tragaci e in tine
|
Sau cum ar spune Cetatzeanul K. - facultatea de judecare estetica este reflexiva iar nu determinativa.
Also, din nou back to Shame. M-am gindit la el zilele astea. Eram prins intr-un vortex de plictiseala blackhole-ish de sinistru, smoking in the rain (dar de-aia mocaneasca...) si nu vdeam alta solutie decit sa o iau la fuga literalmente. (literalmente, am spus) Si mi-am adus aminte de un moment din analiza celui mai interesant cronicar de film in the history of anything care zicea ca in fabuloasa scena a jogging-ului Brandon incearca sa fuga de sine insusi. La momentul ala nu l-am crezut si nici nu l-am inteles. Mi s-a parut doar cool shotul ala. Dar cu ocazia asta am inceput sa-i conced plauzibilitate. (plus: in sensul asta, una din mutarile de deschidere ale domnului Niles Files arata asa:
The opening shot shows Brandon’s prison: the body.)
L-am vazut de trei ori (din pacate, de fiecare data in conditii infect de nefericite si in ce priveste starea de spirit si problema tehnica) si m-apuca deseori o sete nebuna sa-l revad, dar nu ma mai intorc la el, fiindca din perioada in care am vazut o duzina de filme de cite o duzina de ori am iesit cu concluzia ca e de 1000 de ori mai rentabil sa lasi dorul sa te roada si creasca in tine , sa-ti intarati memoria sa sape mai adinc vazind ca nu ii satisfaci perceptia cu obiectul material cu care te bate la cap. Se vede mai limpede filmul daca reusesti sa-i reaprinzi retrospectiv o reprezentare interna suficient de vivida, decit sa-l revezi de cite ori iti vine. Ai auzit, Liviu?
Din contra, cel putin in cazul meu, cu cit mai disperat ma intorceam la The Departed si TDK si altele ca sa le spulber definitiv "misterul", parca cu atit ma indepartam de ele. Sunt multe filme recente care mi-au placut imens si pe care refuz sa le revizitez exact din aceste motive - Melancholia, A Separation, The Desendants (hai sa nu incepem, da?), The Turin Horse. But that's just me.
Iar in legatura cu dubla lui Linklater -- in caz ca ar avea vreo relevanta, si eu sunt fan. Sau cel putin am fost pe moment, cind le-am vazut. Chiar mi s-au parut atit de simpatice incit mi-am provocat o febra musculara buccinatoriala de la zimbetul cvasi-constant cu care l-am insotit pe primul pina la finish. Dar, ma rog, asta se intimpla inainte de a comite boacana aia faustiana si de a-mi shiftdilita corasonul.
