[Federico]

Tema centrala mi se pare a fi, la fiecare dintre cele doua filme, imposibilitatea comunicarii.

Eu nu cred ca e vorba de o problema de comunicare 'democratica', universala, abstracta, mie mi s-au parut ca doar cele doua fete in particular aveau probleme mai accentuate de comunicare cu lumea. Restul lumii nu mi s-a parut sa sufere de acelasi lucru. Mie mi s-a parut o parabola malitioasa despre niste tipe cu probleme cel putin psihice (but that's just me). In scena de pe la inceput cind Pinky este initiata in rutina si metodologia noului ei loc de munca, partenera ei ii cere sa joace rolul unui batrin care are nevoie de ajutor, si apoi o intreaba "care-i problema ta?", la care novicea ezita un pic in a intelege la ce se refera. Senzatia mea a fost ca intrebarea aia era tintita simbolic direct catre persoana reala a piticei pistruiate. Ca in "what the fuck is wrong with you de ai ajuns intr-un loc ca asta?" Problemele astea ipotetice, dupa mine, sunt reliefate si de viata privata a celor doua (in speta, latura socio-sexuala). De exemplu, in episodul cind bruneta se pregateste la un moment dat pentru o intilnire romantica, care esueaza inainte sa inceapa pina la urma, este uluitoare habotnicia frenetica si impacienta cu care o anticipeaza si cu care reactioneaza dupa. Daca mi-aduc bine aminte (am vazut filmul acum un calup de saptamani) chiar de aici porneste si cearta dintre ele, din niste reprosuri. Also, dupa accidentul lui Pinky, cum se schimba ma exact comportamentul ei? Da, din punct de vedere sociobiologic, daca imi permiteti. Subtonalitatea sexuala a tematcii filmului este subliniata din nou aici. In rest: excelenta scena visului!!

Despre Antonioni ce sa zic... au trecut cativa ani de apa pe Dunare de cind l-am vazut ultma (si a doua) oara. Mi-aduc aminte cel mai usor de tristetea morbida de pe chipul protagonistei (Moreau?). Zapuseala clinica din peisajul urban exterior. Scena in care o cupa de macara/excavator/whatever cade violent si cu un zgomot zgreptzanitor pe sosea in apropierea masinii cuplului aflat in trecere, parca e un epitom al impactului general pe care-l are atmosfera post-industriala asupra starii spirituale a oamenilor. Ultima secventa, in afara de superbitatea fotografica, tin minte ca are o incarcatura aparte, dar nu mai tin minte exact cum.