[MinRep]

Merci pour chocolat

Well, this was fun! Bine, eu am un sweet spot pentru Chabrol, dar oricum... Ceea ce a inceput ca o poveste tensionata care promitea dezvaluiri senzationale despre paternitatea mai tinerelor personaje a devenit un excelent studiu de personaj - Mika, intruchipata de suprema Isabelle Huppert retinuta, dar in acelasi timp instabila. In rest, mi s-a parut reusita distribuirii lui Jacques Dutronc, care se dovedeste la fel de inspirat in a juca un pianist genial plin de lehamite pe cat a fost de potivit ca un geniu informatician in "Mes nuits sont plus belles que vos jours". Nu este unul dintre cele mai bune filme ale lui Chabrol, dar stilul sau subtil, pervers si jucaus se potriveste de minune acestei povesti.


L'intrus

Wow-zzer! Acesta a fost cel mai confuzant film al lui Denis pe care l-am vazut, dar - for my money - si cel mai bun. Cel putin din cele pe care le-am vazut. Nu sunt sigur cat din ceea ce ne-a fost prezentat s-a petrecut "in realitate" si cat a fost doar in imaginatia/afterlife-ul/delirul personajului principal. Acesta este interpretat de veteranul Michel Subor si este un batranel retras care locuieste izolat in munti alaturi de cativa caini. Este cardiac si paranoic, motive pentru care are nevoie de medicamente sau chiar un transplant si, intr-o noapte, ucide fara vreun motiv aparent un trespasser pe domeniul sau. Imediat dupa crima se dovedeste a fi extrem de bogat, avand la dispozitie o avere care ii poate finanta un transplant cardiac si o calatorie in jurul lumii in cautarea unui fiu ignorat.

Am ramas cu aceasta schema de poveste din "L'intrus", dar mai mult mi-au ramas in minte imaginile sale: nenumaratele canine care insotest toti participantii la poveste, lungile planuri cu intinderi oceanice, tanara care intra in cabana lui Sobor si face o baie in lumina semineului alaturi de doua patrupede superbe s.a.m.d. Cand nu credeam ca poate sa devina mai bine, au inceput sa apara inserturi dintr-un film de aventuri aparent de duzina in care Michel Subor juca in tinerete. Acest moment mi-a amintit de psudo-nostalgia coloniala imaginata in a doua parte a filmului meu preferat al anului trecut, "Tabu". Preocuparile realizatoarei pentru statutul imigrantilor si marginalilor intr-o lume in plin proces de globalizare sunt bine cunoscute, dar modul in care acestea sunt tratate in actul final este mult mai profund decat un steril discurs socio-politic.


Vot: Am votat constant cu Claire Denis si nu cred ca ma voi opri acum.