|
Merci pour le chocolat
Mi-a placut foarte mult in prima parte, dar s-a stricat din momentul in care Huppert isi rememoreaza crima. Mi s-a parut ca s-a dus naibii tot - nu faptul ca “s-a gasit criminalul” m-a deranjat, cat transformarea aurei de mister intr-o ceata artificiala, ca aia de pe stadioane. Am ramas cu impresia ca Chabrol a vrut o chestie profunda, dar de profunda ce era s-a si pierdut in ea. Chiar si figura Isabellei Huppert a devenit o masca pe care scria mare: “vedeti ce enigmatica sunt?” Si la sfarsit o vedem povestind cum ii place ei sa faca rau, in timp ce-l mangaie pe el prin par, si noi ar trebui sa ne gandim la ceva cu natura umana sau cu critica burgheziei sau mai stiu eu la ce. Cum sa spun? Mi s-a parut un film foarte bine facut, dar dus de la un anumit punct intr-o fundatura. Sau, altfel: am vazut de curand la Bulandra o piesa (noua), La grande magia, care mi-a dat impresia, rara, ca nici regizorul nu prea stie ce-a vrut sa faca, nici interpretii nu-si inteleg rolurile. Fara a duce comparatia mai departe, ca nu e cazul, cam asa am vazut si finalul filmului. Si m-am enervat (prea) tare, tocmai pentru ca pana atunci toata chestia imi promitea mult.
Bref, cuvantul de ordine pentru mine a fost: descumpanit.
|