Hai ca incerc si eu imposibilul. Pentru mine a fost runda la care mi-a fost cel mai greu sa decid. Cred ca zic pentru a mia oara ca-s mare fan Antonioni, let`s get that out of the way. Si, desi La Notte e in coada trilogiei pentru mine, tot e acolo aproape, la caldurica. Si cred ca, datoita turneului incep sa fiu si mar fana Altman. Adica ambele filme pe care le-am vazut pana acum mi-au placut destul de tare. Am mai vazut si Shortcuts candva, demult, nu mai retin mare lucru din ele dar, parca, mi-a placut si ala. Aaaaanyway, stalex mi-a facut mai usoara sarcina pentru ca votul final il voi lasa altcuiva. Dar, first thing`s first...
3 Women
Mulholland Drive before Mulholland Drive? I don`t know...it felt like it. Unul dintre principalele merite ale filmului mi s-a parut soundtrackul. Bai, muzica aia te duce in mood-ul necesar inca din primele momente ale filmului. Ce-i e dezvelit ochiului nu pare ciudat in niciun fel, la inceput. Da auzi muzica aia si cam ghicesti ca lucruri nu merg in cea mai buna directie. Si-apoi faci "cunostinta" cu Pinky, personajul jucat de Spacek. Si stii ca nu-i de bine ca fata asta are o figura creepy oarecum Si-apoi o vezi pe tipa din The Shinning (care, may I add, mi s-a parut foarte frumoasa in rolul asta A avut o vulnerabilitate aparte. Is it just me?) si ea pare perfecta in every way, cocheta si foarte prietenoasa. Pana-ti dai seama ca tipa vorbeste singura, incercand sa compenseze pentru goliciunea si fivolitatea vietii ei. Filmul e destul de greu de "explicat", acuma imi dau seama, in timp ce incerc sa scriu ceva coerent despre el. Insa, e extrem de usor de simtit. Se simte permanent deconectarea aia de care vorbea si stalex, lipsa dureroasa de contact uman care duce, inerent, la o descentrare a fiintei. Momentul ala in care Pinky viseaza si revine la starea initiala e de o fluiditate aparte. E si momentul in care naratiunea se rupe neasteptat. Nu ma asteptam la suprarealism, sincera sa fiu, desi filmul a avut destule momente extrem de ciudate pana atunci. Se pot zice atata de multe despre el ca am impresia ca mai bine ma opresc pana nu devin obositor de specifica. Barbatul apare, ca intotdeauna, ca elementul perturbator (Men...). Mi s-a parut interesanta, in mod special, observatia lui Pinky cu privire la cele doua gemene: "Do you think they know which one they are?" Iti da un indiciu cu privirea la metamorfoza ce va sa vie. Gata. Ma opresc. Si-mi dau seama ca n-am zis nimic despre a treia femeie... Uof... Pentru mine e un film de 4 stelute din 5. M-as avanta pana pe la 4.5
Mi-a placut extrem de mult.
La Notte
...sau ce se-ntampla daca-i pui pe Moreau, Mastroianni si Vitti in acelasi film. And wait, there`s more! ...regizat de Antonioni... Va spun eu ce se-ntampla. Se-ntampla minuni, aia se-ntampla. Si e foarte interesant pentru mine cat e de actual si cum atinge prin simplul shot al unei Moreau vagabonzind printr-un peisaj din asta industrial, incercand o reluare a uni legaturi cu un trecut care-a devenit prezent, a intrat in permanenta si-a murit. Oamenii se-ndragostesc si dragostea dispare si nevoia de conectare dispare si ea. Si uite-as avem ganduri pe care nu vrem sa le spunem ca daca le spunem devin realitate si...de-astea. cam asa e si cu filmul asta. Moreau si Mastroianni sunt un cuplu care-a apus de mult timp doar ca verbalizarea distantarii ar insemna infruntarea adevarului. In schimb, ii vedem indepartandu-se pe parcursul unei seri. Si iubesc felul cum antonioni isi incadreaza personajele. Tot timpul la margine, tot timpul dparte unul de celalalt, inghititi parca de peisajul industrial. Sau de cel al petrecerii burgheze, artificial si el. Fiecare are masca lui si prefera s-o pastreze. Mai putin prsonajul Monicai vitti care mi-a placut extrem de mult. am si o pasiune putin bolnavicioasa pentru ea. Dar sa trecem peste... Am senzatia ca din ce-am fost capabila sa spun despre el, filmul nu pare mare lucru. Nici nu trebuie, oricum toata lumea ("and their mother") l-a vazut. Si asta ar primi tot cam atatea stelute de la mine.
Si o sa nivelez terenul si-o sa votez cu
Antonioni (
desi trebuie sa recunosc ca mi-e foarte, foarte greu)