de unde pornise discuţia? că am zis eu că o priete
nă ( dacă ziceam priete
n mă credea toată lumea, bineînţeles) mi-a zis că zahărul, cacao, cafeaua ruinează economii. şi că bineînţeles că nu se face primăvara (de la praga) cu o rîndunică, dar că pot şi eu contribui infim, utopic, la ameliorarea s
hituaţiunii renunţînd la ele. mi-a şi priit, eu de la zahăr şi făină albă fac arsuri. nu pentru că am vreo boală şi mă tratez cu ceai
fac arsuri , nici măcar de la ceaiul de coadă de şoarece sauriano-mezozoic nu mi se trage, ci pentru că sunt alimente acide pe care nu le tolerează corpul. de la doftor cetire. dar imboldul nu a fost citirea nici unei reviste, nici măcar verdictul medical, care mi-a strecurat printre dinţi: lasă-te sau te curăţ!, ci, adevărat, de la o prietenă. aici e misterul cel mare, că a trebuit să-mi dea o lacrimă să mă las convinsă să mă debarasez de chestiile alea. alte nelămuriri?