[MinRep]

Terra em transe

Acesta este un film implicat politic, nervos, razvratit impotriva "sistemului" si populatiei docile. Singura problema este ca mi-a tot amintit de alte filme care sunt mult mai bune. De cateva ori chiar ma gandeam ca m-as uita mai bine la un "Memorias del subdesarollo" sau un "Citizen Kane", filme care de asemenea denunta politicul si implicarea jurnalistilor sau artistilor in acesta, dar o fac intr-un mod care este mai entertaining, dar si incercand sa gaseasca noi modalitati stilistice si formale de a se exprima cinematografic (precum inserturi documentare, inovatii la nivelul structurii filmului etc.) Nu ca Rocha nu filmeaza misto, dar filmul lui pare sa se nasca mult mai mult din dorinta de a face un statement decat de a face un film. Personajul principal este un poet si jurnalist cu viziune de stanga, care sprijina, pe rand, diversi candidati la funcii politice, schimbandu-si preferintele pe masura ce este inselat de cei pe care i-a sustinut, revelandu-si din ce in ce mai mult pe parcurs propria mizantropie si abandonandu-si incet idealurile. Cateva secvente extraordinare pe parcurs, precum orgia sponsorizata de un mogul de presa sau satiricele "filmulete de prezentare" ale candidatilor pe care poetul nostru ii sustine sau ataca. Sper ca un regizor roman sa face un remake al lui "Terra em transe" in viitorul apropiat, intitulat, eventual, "The Mircea Dinescu Story".


Damnation

Acesta mi se pare un altfel de film fata de ceea ce Bela Tarr ne-a obisnuit. Nu doar faptul ca cadrele sunt mai scurte si mult mai putin coregrafiate, dar lumea in care se petrece actiunea este una mult mai ancorata in realitate. Mie tot imi vine greu sa nu plasez filmele lui Tarr pe care le-am vazut intr-o Panonie atemporala, dar "Damnation" arata mult mai putin ca o halucinatie din Purgatoriu decat "Satantango", "Werckmeister..." sau "Turin horse". Pana si preocuparile personajelor sunt ceva mai pamantesti, desi mai apare cate un citat ocazional din Vechiul Testament. Pe de alta parte, Bela Tarr pare la fel de pesimist pana si in acest film - care este mai spre inceputul carierei sale. Insa singura secventa in care am simtit cu adevarat "dispretul" si lehamitea realizatorului maghiar este cea de la sfarsit, in care personajul principal se pune in patru labe, prin noroi si printre gunoaie, luandu-se la harta cu un caine vagabond.


Vot: Garantat, acesta nu a fost unul dintre cele mai pasionante meciuri din turneu pentru mine. Ambele filme au avut ceva interesant la ele, dar nu au fost prea captivante. Parca totusi as merge pe mana lui Glauber Rocha