|
Shadows of Forgotten Ancestors
Cum spunea si MinRep, e mai usor de urmarit decat Culoarea rodiei si Suram - poate si de aceea mie mi-a placut mai mult. Si mi s-a parut mai inteligibil felul in care Parajanov spune povesti folosindu-se aproape numai de imagini-metafora. Avem de-a face, practic, cu redarea unei existente arhetipale, fiecarui stadiu corespunzandu-i o anumita cromatica: albul zapezii pentru copilaria inocenta, verdele naturii pentru tinerete si tot asa pana la explozia de rosu si albastru din momentul mortii. La aceasta existenta arhetipala cred ca trimite si titlul. Atributului uitati i-as da mai degraba un sens platonician - ce invatam pe parcursul vietii nu e nimic altceva decat o rememorare; fara sa ne dam seama, nu facem decat sa calcam pe aceleasi urme ca si antecesorii nostri.
Mi-a placut foarte mult secventa din final, cu cei opt copii privind prin ochiurile de geam. N-as sti cum s-o interpretez (sau, mai degraba, s-ar preta multor interpretari), dar e o imagine care mi-a ramas in minte.
Vot: categoric Parajanov, mi se pare un film dintr-o clasa superioara celorlalte doua din competitie.
|