[MinRep]

Din lipsa de timp (si partial si de inspiratie), am sa fac iar un 3 in 1, scurt si la obiect


Mes nuits sont plus belles que vos jours
Nu este - de departe - cel mai bun film al lui Zulawski. Dar este un fel de "Possession" light, care face cronica unei relatii tumultoase, de scurta durata si sortita esecului, dintre o prezicatoare care presteaza in cazinouri (Sophie Marceau) si un pionier al limbajelor computerizate diagnosticat cu o maladie cerebrala terminala (Jacques Dutronc). Mi-ar fi placut daca filmul ar fi luat-o intr-o directie horror sau SF (so many missed opportunities! ) Dar Zulawski pare mai interesat de a intra in intimitatea acestui cuplu, cu obisnuitele nebunii care l-ar face si pe David Lynch sa ridice o spranceana. Si chiar daca regret lipsa unor elemente de gen care ar fi imbogatit vizualul acestei pelicule, am fost totusi satisfacut de a-i vedea pe cei doi interpreti schimband replici in argou, jargon si rime, dezvoltand parca pe parcursul filmului un limbaj numai al lor. In plus, multumim pentru Sophie Marceau goala...


Le feu follet
Partial ma simt "vinovat" ca am vazut Oslo, 31 august inainte de acesta. Cateodata este greu sa desparti doua filme bazate pe aceeasi sursa care sunt aproape identice din punctul de vedere al povestii, chiar daca abordarea regizorului este una cu totul diferita. Si, de obicei, filmul care are de suferit in ochiii privitorului este al doilea vazut, indiferent care a fost primul in ordine cronologica. In consecinta, nu sunt la fel de atasat de "Le feu follet" precum sunt de alte filme ale lui Malle ("Au revoir les enfants", "Black Moon" etc.). Pe de alta parte, nu pot sa gasesc vreun flaw acestui film. Mai mult, sunt multe lucruri care mi-au placut enorm: imaginea semnata de Ghislain Cloquet este superba (imi place in special stralucirea aparte pe care acesta o da alb-negrului), iar Maurice Ronet joaca superb. Acestea fiind zise, singura scena care a avut - pentru mine - o incarcatura emotionala a fost ultima, punctata de oftatul final al lui Alain Leroy, cu pistolul apasat pe torace.


Fox and His Friends
Actually, pot sa gasesc mai multe asemanari intre filmul acesta si cel de mai sus. In "Fox...", Fassbinder insusi joaca tolul unu inadaptat social, un carny homosexual care castiga la loterie, iar apoi este folosit de noii lui prieteni (burghezi cu probleme financiare), iar in final abandonat si lasat sa moara. Story of his life, you might say... Pentru ca ce impresioneaza la acest film este onestitatea bruta (si brutala) a realizatorului sau, care isi pune pe ecran toate angoasele, tot self-loathing-ul si toate esecurile din viata pe care si le atribuie. Este un film puternic, bine scris, cu personaje bine interpretate si, cu siguranta, unul dintre cele mai bune filme ale lui Fassbinder.


Vot: "Le feu follet" si "Fox and His Friends" sunt ambele foarte bune si e greu pentru mine sa le separ. Dar fiindca anticipez un val de simpatie pentru Malle, acord - deocamdata - votul meu lui Fassbinder.