The Tuner
Nu stiu daca am fost mai ambivalenta in raport cu vreun film vreodata. Mi-a fost foarte greu sa-l vad cap-coada. Ultimele 20 de minute le-am petrecut uitandu-ma din 2 in 2 minute sa vad cat a trecut si cat mai am de indurat. Si lucrul asta in conditiile in care la inceput aveam impresia ca o sa-mi placa mult. Cel putin, scena din apartamentul celor doi indragostiti m-a lasat cu gura pe spate. A fost de-o eleganta cum rar vezi prin filme. De la decor, la unghiuri la miscarea camerei, la gesturi si dialog, mi s-a parut geniala. Ah, si scena de inceput cu aia doi batranei mi-a placut destul demult. Dupa care, in opinia mea, totul se duce pe o panta usor descendenta. (exceptand femeia cu coasa, de care s-a pomenit mai sus, a fost destul de amuzanta scena aia.) Dar, pentru mine, a fost un fel foarte ciudat de a face film. Au fost parti care m-au plictisit teribil si carora nu le-am inteles scopul. Sau finalitatea pe care eu am vazut-o a fost un soi de epatare nelalocul ei. De exemplu toata treaba cu cestile de cafea: colectarea lor, cumpararea altora. Poate ca m-au depasit, nu zic nu, dar eu, zau, ca nu le-am vazut rostul. Momentul ala in care el merge in magazinul de antichitati si cumpara cestile alea mi s-a parut una din cele mai pretentioase si totodata stupide scene pe care le-am vazut in The Tuner. Si n-a fost singura, dar...cred ca-i cazul sa ma opresc ca am impresia ca mi-am expus punctul de vedere deja.
Mie mi-a fost foarte greu sa-l vad cap-coada, mi s-a parut extrem de ciudat ca si punere in scena. Cam asta...
Votez cu
Chabrol. (ca parca n-am vazut destule filme de-ale lui in ultima luna
)