[sigalia]

Teribil de bun si ingrozitor de suportat. Asta e cel mai ingrozitor film romanesc.
Lasand subiectele diverse la o parte, filmele romanesti din ultimii ani ("4,3,2", "Lazarescu", "Dupa dealuri") par mai slab tensionate decat "Pozitia copilului". Nu stiu cat vi s-a parut voua intensitate fals creata sau melodramatism mai ales in final sau cat e fake in interpretare, dar pe mine m-a subjugat complet. Se simtea in toata sala o tacere de mormant punctata din cand in cand de suspine, e un film la care daca regizorul si-a propus sa suferim pentru societatea in care traim, i-a reusit. E un film magistral si ingrozitor in acelasi timp.
Pana si "Amour" mi se pare un film usurel (si mai usor de jucat, as zice) in comparatie cu "Pozitia copilului". Luminita Gheorghiu e mult peste ce fac cei doi protagonisti din "Amour".


(Ca sa mai enervez pe X si pe Y, de data asta a fost atat de usor sa cumpar biletul de pe net. La mall, la avanpremiera, cu prezenta echipei inainte de film. Doua minute a durat, fara pile-relatii-cunostinte.)

Varu,ma regasesc perfect in opinia ta.
Finalul atinge o tensiune greu de suportat, a trebuit sa fac un efort pentru a nu "respinge "nimic din el,pentru a nu ma apara emotional,si prin urmare pentru a nu ma priva de trairea completa.E intradevar un film dureros,dar merita !
Ce as mai adauga : cu putina onestitate ,in varii forme si proportii ,fiecare ne putem regasi in relatia nevrotica parinte- copil expusa pe ecran ( de aici si prezenta persoanelor mai in varsta remarcata de toti in salile de proiectie,poate).
Departe de a condamna sau de a propune "solutii" povestea induce un sentiment coplesitor de compasiune pentru ambele "parti",de duiosie chiar ,pentru bietele fiinte umane ce suntem.
Dincolo insa de asta ,filmul "taie " mai adanc in noi :in ultimele 10 minute,acolo ,in casa parintilor victimei ,cand cele doua mame stau fata in fata,intelegem ca nimeni nu este prea mare sau prea mic pentru loviturile sortii si ca durerea ,disperarea si neputinta ne fac pe toti ....egali.