|
mie criteriile lui als mi se par animate de acel idealism difuz, megamărinimos în intenţii, pe care îl poartă la cingătoare cam orice literat, iar prin asta denumesc oricine operează cu fluiditatea unui limbaj ne-matematic să-i spunem, neconcentrat în formule tehnice. în rest nu văd nimic ieşit din comun.
axiologia cuprinde sunte de titluri (asta reducînd drastic), deci oricîtă imparţialitate şi-ar dori als, definiţia lui a valorii e musai să pice în una din diviziuni sau în vreun "nou" tip sincretic, care să adune de ici, de colo. oricum o fi, e selectivă, iar unanimitatea în citadela criticilor e mai mult sau mai puţin utopie. literă de evanghelie? ha, păi als era cel ce spune că drumul spre infern e pavat cu filme iraniene sau ceva de gen. mă întreb cu părerea cîtor critici a coincis chestia asta. să spunem că litera de evanghelie a coincidenţei părerilor trebuie luată cu rezerva pluralităţii confesiunilor, că nu toţi vor dori să fie evanghelizaţi, că vor fi unii ce vor dori să rămînă la taoism.
critica o fi mai aproape de filosofie, dar de multe ori nu se vede filmul de atîta hîrţogăraie. cunosc cinefili care au văzut histoire-ul lui godard din pasiune, din plăcere, din convingerea că e necesară pentru cultura lor de cinefili, deşi sunt oameni care citesc critică rar spre deloc, mai degrabă o istorie a filmului. citesc critică, atunci cînd mai au nevoie de o părere pentr a-şi clarifica ce au priceput dintr-un film cărora nu i-au întrevăzut toate iţele, dar în general sunt oameni care cred că vizionatul te educă mai mult decît orice. iar despre ecumenism, cît s-a scris pe la noi despre cinema-ul experimental? nu vorbesc de anii 60. nici măcar nu vorbesc de hiper-nişe. şi chiar şi aşa, e sub demnitatea unui critic de a vorbi despre un eveniment de nişă? de ce e musai să devină un sacerdot al sensului pentru mase? e dependent de recunoaştrea lor? dacă există timp pentru schiţe în libertatea, de ce nu o fi şi timp pentru actul gratuit de a scormoni prin cinema-uri mai abstruse? pentru că sunt prea intens personale, prea nerelevante pentru Istoria filmului... re-semnificarea la infinit a cărărilor bătute ale filmului - cred că aşa e de înţeles critica filmului, e ceea ce desprind eu din paginile de mai sus. gazon, etc., să fim serioşi. dacă e musai să fie educate masele, să facă film studies în şcoli. că şi aşa desenul nu mai prinde la nimeni.
|