|
Pe mine nu m-a atins în niciun fel această alice-in-the-sky-with-diamonds. Am înțeles, este vorba despre o incursiune într-o altfel de lume, una în care you just drift, așteptând ca lucrurile să se lege între ele. Avem un personaj, Alice, care încearcă să plonjeze din punctul A în punctul B, însă rămâne captivă între. Am mai văzut asta în The Exterminating Angel, în City of Pirates, în romanul lui Lewis Carrol, în nuvelele lui Eliade etc. Numai că, de obicei, asimilam și eu schimbările, anomaliile, alterările energetice și rămâneam într-un spațiu suspendat pe care îl acceptam ca întreg. Aici am rămas, cumva, pe dinafară. Am rămas, ca și Alice, cu foarte multe dileme (poate chiar mai multe decât ea, ținând cont că nu am înțeles sub nicio formă justificarea anumitor unghiuri de filmare). Doar că mie îmi e puțin greu să accept că there is no use for questions when there are no answers.
Acum mă gândesc că de cealaltă parte a zidului din Alice ou la derniere fugue stă The Tuner al Kirei Muratova...
|