Sunt bucuros pentru fericirea omului astuia.
Uitati-va la privirea lui, cum se bucura precum un baietel ce i-a cucerit inimioara fetitei la care-a tanjit o vara.
Din pacate, ora tarzie m-a impiedicat sa iau parte la revenirea spectaculoasa a ibericului (pe hard si in meci) , am vazut doar primul set, pierdut in fata unui Delpo renascut si el dupa ceva accidentari, argentinianul trecand in sferturi si semifinale de Murray, respectiv Nole, de fiecare data revenind de la 0-1 la seturi. Sincer, n-as fi crezut ca Nadal va putea intoarce meciul, tinand cont de faptul ca revine dupa o accidentare la blestematul genunchi care l-a tinut departe de circuit vreo 7 luni, dusman caruia i-a multumit la final pentru parcursul in acest turneu, unde mai pui ca nici suprafata de joc nu-i tocmai pe rotula sa, prietenii stiu de ce. Bine, de la revenire si-a mai adjudecat 3 trofee, din 4 posibile, dar adversarii nu au fost tocmai de calibru. Carcotasii ar putea spune ca a avut si ceva noroc, dand in sferturi peste un Gulbis labil psihic, apoi, in semifinale, de un Fedex transferat parca la Posta Romana, de care trecut foarte lejer in 2 seturi. Iar in finala l-o intalnit pe epuizatul argentinian, care a avut meciuri mai solicitante in fazele precedente. Insa, meritul e numai al sau si al unchiului Toni, despre care spune ca ar fi cel mai important om din viata lui si ca fara el bla bla, riscanta afirmatie, daca-i adevarata.
Ah, cu ocazia asta i-a depasit si recordul lui Roger, ajungand la 22 turnee de Masters castigate
Cam asta...