N-am citit o cronica mai interesanta referitoare la filmul asta. Sper sa nu te opresti aici.
Eu am avut "norocul" sa vad "Pozitia copilului" cu doua pensionare, tot la Europa, chiar in vinerea in care a aparut (din cate vad, e cinematograful preferat al cinemagistilor, ma raportez la regula de 3 simpli
).
Am avut un sfert de ora la dispozitie sa ascult discutiile celor doua doamne, dupa care am simtit ca a fost croit prototipul personajului principal, bucurestence veritabile, emancipate, care merg la teatru, la film, ba mai mult, au vorbit chiar si despre o petrecere pe care tocmai o organizasera (nu peste mult timp, pe ecran aparea petrecerea doamnei Cornelia, moment in care mai ca-mi venea sa ma uit in sala dupa camere ascunse). Era evident ca se asteptau la o punere in scena total diferita. Cand a inceput filmul, cu injuraturile neslefuite ale Corneliei ("imi bag p*** si altele de tipul asta, cum ii sta bine unei doamne de asemenea calibru), au izbucnit si interjectiile primare ale celor doua colege de suferinta: "Vai!", "Of!", "Ah!", etc. Aproape ca m-am bucurat mai tare de spectacolul din sala decat de cel de pe ecran. Nu mai zic ce reactie au avut la bizara injuratura a fiului boland, pe care ai remarcat-o si tu (greu de omis, oricum). Daca tot am ajuns la replica asta, respectiv, "Te f** în gura!", trebuie sa precizez ca si mie mi s-a parut rupta din contextul filmului si, sper eu, din orice context. Am simtit-o ca pe un ciomag in moalele capului. Refuz sa cred ca exista oameni care folosesc un asemenea vocabular cand se adreseaza parintilor. De fapt, Barbu mi s-a parut personajul cel mai slab interpretat, l-am perceput ezitant chiar si-n ezitarea pe care trebuia sa o exprime.
Personajul meu preferat a fost cel interpretat de Vlad Ivanov, bine-i sade in roluri negative. Merita sa vedeti filmul macar pentru el.