preferatul lui omu', eugene green
, trebuia băgat şi el.. în religiosa portuguesa mai ales te simţi incomod de atîta boxat în al patrulea zid. ăia pe acolo îţi declamă direct în cameră. destul de ciudat însă, acolo nu simţi că ai face parte din film. de fapt nici nu ştiu cum te simţi. ca să ai efectul spargerii celui de-al parulea zid, trebuie ă ai mai întîi sentimentul unei ficţiuni foarte ... fictive
pe ecran, să fie o oarecare denivelare între film şi ce trăieşti. filmele lui green însă sunt atît de la-acelaşi-nivel-cu-off-screenul, că ruperea barajului celui de-al 4lea
uol nici nu se face. pentru ca aceasta să se efectueze, e nevoie de nişte condiţii în plus, iar simpla diferenţă 3d life vs. 2d movie se pare că nu ajunge. poate că asta e şi miza filmului, deşi nu cred, asta e mai mult ceva secundar la green.