[Malombra]

Mda, nu demult am trecut si prin Ivan Denisovici. Exact cu nenoriciri din alea de magnitudini otv-iste, daca mi-e permis sa zis asa fara sa fiu peiorativ. Si se simte si la Soljenitin acelasi stil straveziu subtil-superficial si sacaitor ca un preservatiff. Bine, sa presari metafore din alea obraznic de elegante in contextul dat ar fi parut obscen, daca stau sa ma gandesc acum (din acelasi motiv pt care zicea Adorno - stiu ca l-a citat Gorzo recent in privinta asta, dar ma-ntalnisem cu textul dinainte - ca dupa Auschwitz nu mai ai cum sa indraznesti sa scrii poezie), dar pe mine unul nu m-a prins cu prea mare vlaga intregul stil-continut. Dupa Herta Muller, Casa Mortilor lui Fiodor si alte relatari non-fictionale despre genul asta de experiente, n-am gasit cine stie ce soc sau cine stie ce nemaipomenit. Imi era mila de Suhov dar de Patty si Walter mi se rupea inima. Tocmai pentru ca nu era nimic senzational-contigent in 'nenorocirea' lor ci era impus cu necesitate de conformatia lor psihica de fiinte umane.

adorno e gagiul acela care pune durerea apriori în fruntea oricărei experienţe estetice, adică cel ce speculează ca ideal cufundarea într-o baie de acid, astfel ca să nu mai poţi sta nici în cur, nici în nas, fără a simţi durerea şi a-ţi garanta prin asta autenticitatea receptării artei? un soi de ideological drill necesar. romanţe biblice: dacă ochul te induce în păcat, scoate-ţi-l. lieduri adorniene: dacă arta te face să uiţi marea durere cosmică, taie-te cu cuţitul. dacă nu e el, sorri, dacă e el, fuck him. după auschwitz nici angelopoulos nu ar mai fi cu putinţă, ba chiar ar trebui pus la zid, ca poeţii lui platon, vrăjitor iresponsabil şi cu el toată gloata de menestreli ai simţurilor. tu chiar vb serios, Federico?
dacă soljeniţîn e otv-ist (şi după mine nu e), atunci herta muller e poneiul roz, jonglînd cu etimologii şi pronunţii..