[stalex]

Werckmeister Harmonies

Absurdul mi se pare cuvantul de ordine in filmul lui Tarr. Scena (superba) a mimarii eclipsei in carciuma, sosirea balenei intr-un container de marfuri, indignarea iscata de balena si de print (pe care, de altfel, nu-i vede nimeni), urmarirea postasului cu elicopterul sunt imaginile care dau cadrul general al absurdului. Mai interesant, nici o nenorocire nu se intampla decat in masura in care e anuntata in prealabil. Catastrofele care se abat asupra oraselului au loc intotdeauna dupa ce au fost deja descrise, sugerand ca ele se petrec, de fapt, in mintea oamenilor. Asa as interpreta si scena din final, cu ochiul mort al balenei contempland piata goala: nimeni nu vede, dar nici o paguba, caci nu-i nimic de vazut.

In schimb, totul e de vazut in Werckmeister Harmonies. A fost o revelatie pentru mine, si sunt o multime de imagini care o sa-mi ramana cu siguranta pentru mult timp in minte. Cele doua cadre succesive cu dansurile pe muzica lui Strauss (Thule si politistul, apoi copiii) sunt dintre cele mai reusite pe care le-am vazut. Nota 10, fara dubii.