[stalex]

Aia este. E marea opera a lui Amos Oz, celelalte carti ale lui, bune si ele, mie imi par mai usor de scris. Dar ca sa scrii o asemenea capodopera e nevoie de un efort urias, eu m-am simtit epuizat si fericit cand am terminat cele 600+ pagini si am ramas buimac de eruditia si efortul de memorie depus de scriitor sa se inhame la asa ceva. Sa zicem ca am ramas atat de impresionat, ca daca Amos Oz ar fi scris o singura carte, pe asta, tot ar fi meritat un premiu Nobel pentru literatura.

Si eu cred ca "Poveste despre dragoste si intuneric" e o carte exceptionala. As pune-o langa Marquez, cu "A trai pentru a-ti povesti viata" si Grass ("Decojind ceapa"), trei romane/autobiografii de mare valoare literara, si care te fac sa-i indragesti tare pe autorii lor (pot spune ca pe Marquez am avut sentimentul ca-l inteleg cu adevarat abia dupa A trai..., desi ii citisem inainte toate romanele importante).
Cat despre Nobel... ar trebui sa vina si randul lui Oz, cat de curand, ar fi o nedreptate sa nu ia premiul (bine, n-ar fi deloc singura, dar asta-i o alta poveste). Si daca tot sar de la una la alta, cred ca juriul Nobel si-a spalat multe pacate cu premierea lui Mo Yan - prin asta a impus atentiei un scriitor de prima mana, foarte putin citit pana acum (cel putin in Romania). Sorgul rosu si, mai ales, Obosit de viata..., sunt romane de mare forta. Pe ultimul l-am citit de curand, in decembrie, si mi-a lasat o impresie extraordinara, il recomand cu cea mai mare caldura. Pentru cei care sunt cat de cat cunoscatori ai nazbatiilor lui Mao (marele salt inainte, calirea otelului, revolutia culturala etc), deliciul o sa fie si mai mare.