|
TOAMNA PATRIARHULUI de Gabriel Garcia Marques.
Gabriel Garcia Marques scrie special, incepe acum o fraza si o termina peste doua pagini, e pe baza de originalitate, am incercat s-o citesc prima oara, m-am oprit dupa primele zece pagini, am incercat a doua oara, am lecturat vreo douazeci de pagini, a treia oara am dus-o pana la capat, am rezistat cu stoicism dar a meritat, e despre dictatorul universal din America Latina, poate ca fiecare om ascunde in el cate un mic dictator dar nu toti ajung monstri, puterea corupe, ajungi sa te crezi nemuritor, ca tot Pamantul se invarte in jurul tau, ca nimic nu te poate atinge, asa ar fi vreut poate si marinarul daca nu era in Europa, el si pipitele lui, bine ca n-a putut chiar daca l-au sprijinit, Gabriel Garcia Marques strecoara si adevaruri incomode, nu stiu cum de i-au dat Nobelul, azi nu cred ca s-ar mai fi intamplat pentru ca nu i-ar fi convenit jandarmului mondial, in 1982 se mai pastra inca aparenta de democracy si mai exista cat de cat moralitate, azi nu mai e cazul sa ne mai ascundem, cine poate oase roade, Gabriel Garcia Marques creeaza un personaj de neuitat, dictatorul perfect Nicanor Alvarado, asa o fi si "Un veac de singuratate"?
|