Am citit cu placere mesajul tau echilibrat, stalex, si sunt de acord cu mult lucruri pe care le-ai spus. Eu insa nu cred ca Mungiu ne arata asa cum suntem. Daca ar fi vrut asta, ar fi facut documentare. Asa cum s-a mai pomenit, manastirea din film nu e o reprezentare credibila a uneia reale si nici 432 nu era o reprezentare corecta a vietii in comunism.

Mungiu e un artist si aparenta sa obiectivitate e inselatoare. In Dupa Dealuri cauta intentionat ambiguitatea stiind ca astfel fiecare spectator isi va asuma filmul conform propriilor convingeri. Cine vrea sa vada in preot un slujitor bun al Domnului il va vedea asa. Cine vrea sa-l vada ca pe un popa nebun cu convingeri din Evul Mediu il va vedea asa. Sugestive au fost chiar discutiile de aici, in care unii forumisti erau convinsi ca au vazut lesbianism, iar altii ca nici vorba de asa ceva. In realitate ori exista atractie sexuala, ori nu exista. Ambiguitatea insa da nastere la dezbateri si astfel filmul ramane in actualitate, fara insa a ne arata asa cum suntem, decat cel mult indirect, prin reactiile pe care le avem fata de el.