Belle Toujours
Am văzut cu cîteva zile în urmă un alt Oliveira,
Eccentricities of a Blonde-haired Girl, un film ce mi s-a părut destul de silly, dar care îşi scoate pîrleala la final. Prin urmare, aveam ceva reţineri în faţa unui alt film al regizorului.
Well, am fost extrem de plăcut surprins. Farmecul filmului rezidă în simplitatea sa. Avem de-a face cu o mică bijuterie vizuală (probabil cel mai elegant film din turneu, pînă acum). Povestea, aparent simplă şi destul de banală, se află pe planul doi. Ies în evidenţă episoadele din care această poveste e alcătuită, episoade delimitate, la fel ca în filmul mai sus amintit, de panorame ale oraşului în care se petrece acţiunea. Episodul cu barmanul şi Husson reflectat în oglindă, cina din final, de o frumuseţe debordantă, sînt dovezi ale faptului că părţile componente sînt mai importante decît întregul, în cazul de faţă. Povestea se retrage discret în culise şi lasă locul pe scenă acestor fermecătoare tablouri care o jalonează. Finalul nu e apoteotic, e la fel de discret precum restul filmului. Iar eventualul sentiment de frustrare pe care s-ar putea să-l încerci ca urmare a simplităţii poveştii şi a modului în care aceasta ia sfîrşit este rapid înăbuşit de eleganţa punerii în scenă. Alternativa la
Amour...
Chiar dacă e un film mic, ţine piept cu brio Mariei Braun, lucru de care nu-l credeam în stare. Fassy oferă totuşi mai multă substanţă...
Vot: Fassbinder