[rvn]

Departe de a fi parerea mea. E un lucru care se impune la intrarea in manastire, nimic nu poate fi mai presus de dragostea fata de dumnezeu.

cred ca nimeni nu poate afla ce zace in mintea fiecaruia dintre noi, indiferent ce ni se impune.

cu credinta sau fara credinta, manastirea este un loc pe care eu il numesc "o mica cooperativa".
dealtfel, curgerea lina a filmului a lasat privitorul sa intre nestingherit in aceasta comunitate cu reguli foarte stricte de organizare. nimeni nu "sufla in front", toata lumea asculta si executa orbeste dorintele si ordinele staretului. cum ar putea sa fie altfel, cand, maicutele, sunt biete femei oropsite de soarta, care prefera aceasta viata simpla, austera, in locul a nimic?
Voichita noastra a fost una dintre ele. despartirea de Alina a fost dureroasa, dar, acum, la reintoarcerea acesteia, eu am vazut o Voichita care nu doreste o viata ca cea de dinainte, dar, nu din cauza iubirii fata de Dumnezeu( eu asa am simtit, ca foloseste asta ca pretext in fata Alinei). pur si simplu, viata ei se schimbase, mintea ei, deasemenea si nu stia cum sa faca in asa fel incat si Alina sa inteleaga lucrul acesta si sa fie cat mai usor si nedureros pentru ea.
am observat in comportamentul Voichitei vinovatie si teama. era speriata ca nu cumva accesele de isterie ale Alinei sa deconspire natura relatiei dintre ele, cauza "nebuniei" ei, care, in final, i-a si fost fatala....